Ingineria neştiută a camionului de pompieri Turbo Chief, cu motor cu reacţie, construit cândva de Boeing

Acum o săptămână scriam despre istoria camionului construit cândva de Boeing, care consuma benzină într-o cantitate uriaşă, de 235 litri/100 km şi spuneam că, după asemenea cifre, cei de la Kenworth le-au spus celor de la Boeing că un asemenea camion n-are nicio şansă. Dar, Boeing s-a încăpăţânat să mai dezvolte şi mai departe ideea de a pune motoare cu reacţie pe camioane, ba chiar i-a intrigat şi pe alţii s-o facă. Paşii următori, pe care l-a făcut Boeing, a fost să perfecţioneze motorul cu turbină de gaze pe care-l folosise cu Kenworth şi să construiască un camion de pompieri numit Turbo Chief, atât de fascinant în inginerie, încât pare de ordinul fantasticului şi azi.

Aşadar, criticile care i se aduseseră motorului de pe camionul experimental de 235 litri/100 km erau consumul uriaş şi o accelerare prea lentă. Inginerii Boeing, însă, ştiau că un motor de reacţie poate fi o sursă de forţă imensă, totul axându-se pe un echilibru dorit, care să fie fezabil pentru viaţa reală. Aşa că inginerii Boeing au purces la modificarea motorului de 175 CP, folosit pe acel camion.

Foto: Inginerii Boeing muncind la conceperea motoarelor pentru camioane

Totul a evoluat în motorul cu indicele 502, cu specificarea 502-10MA, motor care dezvolta deja 325 CP. Era în continuare un motor construit pe principiul de turbină de gaze, construcţie care e o variaţie a motorului cu reacţie, ce permite arderea practic a oricărui combustibil ce poate fi pulverizat. Motorul nu foloseşte însă presiunea gazelor direct pentru propulsie, ci pune în mişcare o turbină de la partea sa posterioară în procesul de evacuare a gazelor, iar acea turbină e conectată mecanic cu o cutie de viteze convenţională, care pune tracţiunea pe roţi, după cum se poate vedea în imaginea de mai jos.

Foto: Construcţia motorului pe principiu de turbină de gaze al Boeing pentru camioane, de la albastru la galben şi roşu sunt marcate părţile rece spre cea fierbinte, e vizibilă şi conectarea mecanică a turbinei spre un arbore pentru transmiterea puterii spre roţi

Aşadar, noul motor cu turbină de gaze, dezvoltat de Boeing era aproape identic în dimensiuni, oferind o putere aproape dublă decât cel anterior. Însă consumul unui motor cu reacţie, cu putere dublă, cu siguranţă nu avea cum să fie mai mic decât cei 235 litri/100 km indicaţi anterior, ci dimpotrivă, mai mare! Aşa că cei de la Boeing au fost ingenioşi şi s-au gândit unde ar putea ei livra camioane cu asemenea motoare, în care să conteze viteza şi puterea, şi aproape deloc consumul.

Soluţia a fost găsită la fel de ingenios. Pompierilor din San Francisco! Oraşul e situat pe o mulţime de dealuri, iar pompierii de atunci din San Francisco se plângeau adeseori că maşinile de pompieri, încărcate cu apă, n-au putere să urce dealurile oraşului, sau o fac inadmisibil de lent în raport cu importanţa misiunilor. Atunci cei de la Boeing s-au gândit că motorul lor e exact soluţia necesară.

În cooperare cu producătorul de camioane American LaFrance, aceştia au construit un asemenea camion de pompieri, numit Turbo Chief, echipat cu noul motor cu reacţie Boeing. Acesta era amplasat sub cabină, către spate, iar gazele erau evacuate printr-o gură imensă . Camionul a fost construit iniţial în formă de şasiu unitar, iar apoi a apărut şi o variaţie în formă de cap tractor articulat, pentru Seattle, lăudându-se cu capacitatea de a transporta cantităţi mai mari de apă, în timp ce acesta putea urca dealurile ca o rachetă, cu tot cu tonele de apă din spate!

Foto: Varianta cu cap tractor articulat a lui Turbo Chief

În linie dreaptă, complet încărcat, camionul atingea viteza de 80 km/h în 31 secunde. Mai mult ca atât, acesta putea accelera de la 0 la 80 km/h până şi în urcarea pe dealurile din San Francisco, atingând aceeaşi viteză în 56 secunde. Cifre de vis pentru pompieri, deci!

Primul camion de vis a intrat în serviciul pompierilor din San Francisco la 27 ianuarie 1961, iar oraşul a plătit aproape 52.500 dolari pe un asemenea camion atunci. Contractul cu oraşul presupunea că Boeing va acoperi costurile de tranziţie a camionului la un motor convenţional, dacă turbina de gaze se va demonstra inacceptabilă în utilizare. Însă parametrii inginereşti păreau mai mult decât promiţători.

Motorul ocupa doar 10% din dimensiunea unui motor standard diesel, cântărea circa 135-140 kg şi nu avea răcire cu apă, deci însemna mentenanţă mai uşoară pentru detaşamentele de pompieri. De asemenea, în condiţie de geruri, motorul nu avea nevoie să fie încălzit, deci camionul putea fi pus în mişcare la câteva secunde după pornire. Şi, desigur, viteza era marele avantaj pentru pompierii care-şi doreau să ajungă repede la destinaţie.

Dar în scurt timp au ieşit la iveală şi probleme greu de depăşit. Nu, nu era vorba de consumul uriaş, pentru că despre el se cunoştea din start. Cea mai mare problemă au fost frânele. Turbina de gaze nu producea aceeaşi presiune în sistemul de asistenţă hidraulică a frânei. Presiunea se acumula mai încet şi adeseori la valori mai mici, iar asta trebuia luat în calcul când conduceai camionul. Respectiv, faptul că putea porni în primele secunde după pornire nu era liniştitor atât timp cât nu putea opri în acele secunde. Iar ulterior camionul oprea mult mai greu. Şi faptul că prindea viteză atât de repede, accelera problema şi mai mult. Iar după dealurile accentuate din San Francisco întotdeauna urma o vale, unde camionul aproape că-şi topea frânele în încercarea de a opri. Aşa că frânele se uzau cu o viteză imensă, iar adeseori se şi defectau.

Pe lângă asta, un motor cu reacţie la pornire scoate flăcări. Iar în scurt timp toată zona interioară a compartimentului motor era dogorită de flăcări, ceea ce-i făcea pe pompieri să se întrebe cât va rezista acel camion până când chiar el va lua foc şi va necesita stingerea din partea pompierilor.

Asemenea camioane au fost trei la număr, unul fiind livrat în San Francisco, cum spuneam, iar altele două în Seattle şi Mount Vernon, Virginia. Toate trei au întâmpinat probleme similare, aşa că deja în 1962 oraşele au cerut înlocuirea motoarelor cu reacţie Boeing în motoare convenţionale. Boeing şi-a îndeplinit promisiunea şi le-a echipat cu motoare diesel de putere comparabilă. Iar aceste camioane au mai slujit oraşelor încă circa 14-15 ani fiecare.

Turbo Chief, însă, a rămas în istorie ca unul din cele mai fascinante camioane de pompieri construite vreodată, camionul care avea motorul de avion, efectiv, pe el şi cu care era rapid ca o rachetă după parametrii acelor vremuri. Şi de fapt, cu excepţia consumului de până spre 300 litri/100 km, celelalte probleme tehnice ar fi putut fi ulterior rezolvate cu soluţii tehnice aplicate şi la avioane. Deşi în scop de intervenţii de urgenţă consumul nu era indicat ca o problemă, totuşi, camionul ăsta ardea carburanţi cu o viteză absolut incredibilă, în timp ce alerga să stingă alte flăcări. O ambiţie inginerească nebunească a celor de la Boeing, deci, fascinantă şi azi, la peste 60 de ani de când a fost realizată!