Istoria fascinantă a celei mai lungi călătorii cu o motocicletă, pe o distanţă de 735 000 km

6 Iunie 2022, 17:48
Redacţia PiataAuto.md
Pe mulţi dintre noi ne fascinează călătoriile lungi, prin libertatea lor, prin modul explorator de viaţă pe care-l promit şi prin inspiraţia de aventură pe care ne-o oferă. Şi mulţi dintre noi parcă ne-am dori undeva acolo, într-o lume paralelă, să ajungem într-o zi să putem urca la bordul unui vehicul şi să cutreierăm lumea, renunţând la modul sedentar de viaţă măcar pe câţiva ani şi să ne contopim cu libertatea mari. Exact aşa a visat şi Emilio Scotto, un argentinian care nu călătorise niciodată în afara Argentinei, până când într-o zi, brusc, a luat decizia să-şi dea demisia de la jobul său de reprezentant de vânzări farmaceutice şi să plece în lumea mare cu motocicleta sa Honda. Iar călătoria sa s-a dovedit a fi lungă. Cea mai lungă din lume ca distanţă, întinzându-se pe 735 000 km şi 10 ani, într-o istoria fascinantă!
Totul a început în 1984, atunci când Emilio a luat marea decizie de a porni la drum. Avea o motocicletă Honda Gold Wing GL 1100, cumpărată nouă în 1980, cu care parcursese deja circa 48 000 km în timp de 4 ani. Ea avea să-i devină partener în uriaşa sa călătorie, primind şi un nume frumos din partea motociclistului — „Prinţesa Neagră”.
Foto: Emilio Scotto, fotografie de dinainte de pornirea sa în călătorie

Emilio şi-a vândut toate obiectele care puteau fi vândute şi, împreună cu economiile sale modeste, a adunat 306 dolari. Cu aceşti bani a pornit la drum, în ianuarie 1985. Chiar şi pe atunci, suma era una derizorie în raport cu planurile măreţe. Până şi vameşul argentinian a râs de el când l-a întrebat câţi bani are la el, după ce Emilio i-a spus că a pornit să facă înconjurul lumii.
Totuşi, au urmat 10 ani de călătorie şi aventuri, uneori duse în tărâmul pericolelor cât se poate dr crunte. Oameni absolut străini l-au ajutat de multe ori cu benzină, cu bani, sau cu ospitalitate. Uneori Scotto oprea pe câteva zile în unele locuri pentru a-şi lua câte un job temporar şi a-şi mai aduna bani, pentru a se putea deplasa mai departe.
Cele două continente americane au fost relativ liniştite şi sigure, dar în New York a ajuns complet lefter, încât, după ce a dat un interviu pentru o televiziune americană şi mai mulţi oameni au aflat de călătoria sa, s-a organizat o strângere de fonduri şi Emilio a primit banii necesari pentru mulţi kilometri înainte.
Apoi a urmat Europa, iar aici din şi lucrurile care ne vizează mai aproape. În 1987, motociclistul a trecut „cortina de fier” a Europei şi a intrat în ţările Europei de Est, traversându-le pe toate. Da, e important să spunem că Emilio Scotto a traversat în total 232 de ţări şi teritorii, cam 99% din toate existente la acea vreme, deci scopul lui era să treacă peste tot, să viziteze toate ţările care se puteau vizita. A ajuns şi-n România, dar în memoriile motociclistului se conţin remarci ce pot părea azi controversate. „România a fost de departe cea mai rea, cea mai patetică ţară din câte vizitasem până atunci. Era o ţară foarte săracă, nu aveai ce cumpăra şi nici de unde să cumperi ceva — nu erau magazine alimentare, nu erau restaurante, pieţe — nimic. Nu erau nici hotele, doar printr-un noroc orb am dat peste un oficial din Camerun, care m-a dus în Bucureşti şi mi-a arătat un loc unde am putut închiria o cameră pentru câteva zile.” — scria Emilio Scotto despre România de la finalul epocii socialiste. Mai spunea, de asemenea, că aproape nimeni nu voia să-i vorbească, toţi aveau frică de a comunica cu el.
Totuşi, motociclistul şi-a scris memoriile despre România înainte de a fi vizitat ulterior ţările din Africa, cele din Asia sau URSS. Iar Africa a fost neiertătoare cu el. Şi-a propus să viziteze toate 55 de ţări, cât avea harta Africii pe atunci. A avut parte de intemperiile naturii, motocicleta fiindu-i de-a dreptul îngropată în nisip de furtuni de câteva ori. În junglă a nimerit într-o perioadă de ploaie şi spune că a văzut toate nuanţele de verde posibil, iar de la atâtea ploaie şi inundaţii în jur, avea impresia că merge printr-o supă cu verdeţuri.
În Nicaragua a trecut în momente de acutizare a războiului civil, în Liberia a nimerit în timpul unui puci militar şi a trebuit să se ascundă la o ambasadă câteva zile până a putut pleca mai departe în siguranţă. În trei ţări africane — Burundi, Chad şi Camerun — a fost arestat pentru suspiciune de spionaj, iar în Zimbabwe a fost arestat pentru că i se imputase deţinerea unui paşaport fals.
Ulterior, intrând în Asia, a trecut prin Kuwait înainte de invazia din 1991, iar când traversa hotarul din Turcia spre Iran şi-a amintit de prietena sa, Monica, pe care o lăsase în Argentina, când plecase. A sunat-o şi i-a propus să i se alăture. S-au întâlnit mai târziu, în acelaşi an, în India, şi s-au căsătorit acolo, iar următorii ani Monica i-a fost partener de călătorie.
A avut peripeţii şi cu China. Iniţial i se ceruse o taxă exorbitantă de 75 mii dolari pentru a intra, dar, graţie clubului de motociclişti din Beijing i s-a permis ulterior intrarea fără taxe. La ieşirea din China spre URSS, a aflat că URSS nu mai exista deja, iar noua ţară de după hotar se numeşte Kazahstan. Acel nou stat nu primea încă turişti şi nu avea proceduri de intrare. Chinezii l-au somat despre asta şi i-au spus că dacă părăseşte China nu va putea intra înapoi. Kazahstanul i-a refuzat intrarea şi l-a trimis înapoi în fâşia de 500 metri de pământ dintre cele două ţări, unde a stat două zile fără mâncare. O echipă TV a venit ulterior să facă un reportaj despre el, după care i s-a permis să intre în China, cu condiţia că va parcurge mii de kilometri până la ambasada Rusiei din Beijing, unde trebuia să ceară viză, care ar fi fost valabilă inclusiv pentru Kazahstan.
În Mongolia, a fost primul turist venit să traverseze ţara cu un vehicul în ultimii 75 de ani. Azi Mongolia e o destinaţie despre care mai auzim uneori, pe atunci, însă, era o ţară mult mai închisă. Când a ajuns în Japonia, a fost invitat la fabrica Honda, unde cei de la uzină i-au făcut o reparaţie capitală la motocicletă şi motor. În toată călătoria, însă, Honda a schimbat o dată motorul.
Au mai urmat ani şi ani de călătorie, cu insule din Pacific, Cuba şi alte destinaţii exotice. A călătorit până în anul 1995, umplând 13 paşapoarte ştampile de vămi, cu 64 pagini fiecare. A fost jefuit de 5 ori în toată călătoria şi arestat de 6 ori. A avut două accidente, în Iugoslavia şi în Tanzania. Motocicleta sa a consumat 47 300 litri de benzină şi circa 1325 litri de ulei s-au folosit pentru schimburile regulare. Emilio a folosit 86 de anvelope în călătoria sa, 12 baterii şi de 9 ori a schimbat şaua motocicletei. Călătoria sa a luat sfârşit după 10 ani, 2 luni şi 19 zile.
A venit din ea cu 100 de ani de experienţă, însă, după cum declară el. A adunat 90 mii de fotografii şi nenumărate memorii, suficiente cât să încapă într-o carte publicată în 2007, numită The Longest Ride. Apropo, în 2009 i-a fost omologat recordul său de cea mai lungă călătorie cu motocicleta de către cei de la Cartea Recordurilor Guiness. Iar pentru toţi pasionaţii de motociclete şi călătorii, Emilio Scotto rămâne omul care a realizat o călătorie incredibilă fără a avea cea mai mică experienţă anterioară! Azi Emilio, în vârstă de 67 de ani, e căsătorit tot cu Monica şi au împreună o afacere de organizare a tururilor şi expediţiilor cu motociclete. Cu siguranţă au deja experienţa necesară, cu o asemenea călătorie record în spate!
0
4,895
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!