Istoria neştiută a camionului construit cândva de Boeing, care consuma 235 litri/100 km de benzină

Carburanţii costau mult mai puţin cândva, iar camioanele de demult consumau mai mult decât cele din zilele noastre, asta o ştim aproape toţi. Dar un consum de 235 litri/100 km pe un camion a fost considerat prea mare chiar şi în timpurile celor mai mici preţuri la benzină. Tocmai de asta, istoria camionului Boeing, construit pe un şasiu Kenworth, care a indicat asemenea cifre de consum a rămas neştiută. Dar acesta avea totuşi o inginerie ambiţioasă şi curioasă.

În anii 1940, încă din perioada celui Boeing a început a lucra intens la motoarele cu turbină de gaze. Ca să fim expliciţi şi pentru cei care nu au intrat vreodată atât de profund în ingineria motoarelor de avioane, motoarele cu turbine de gaze sunt o variaţie a motoarelor cu reacţie, pe care le ştim de la avioane, dar motoarele cu reacţie cuprind un spectru mai larg al modului de combustie şi de acţiune mecanică finală pentru punerea în mişcare a unui vehicul. În versiunea celor de la Boeing, motoarele cu turbină de gaze era o versiune mai mică a motoarelor de avioane, care ar fi putut arde orice combustibil ce putea fi pulverizat, şi care şi-ar fi putut transmite puterea mecanic roţilor.

Foto: Ingineri Boeing, lucrând la motoare cu reacţie

La etapa iniţială, în 1943, Boeing s-a concentrat asupra dezvoltării de asemenea motoare care să utilizeze benzina drept combustibil, cu ideea că acelaşi motor ar fi acceptat ulterior şi kerosen sau diesel, cu mici variaţii de putere finală. Totuşi, la faza de concepere şi testare, se folosea benzina drept combustibil. La început, primele prototipuri de test produceau 160 CP. Însă motorul a fost perfecţionat, iar către anul 1950 cei de la Boeing, cu sediul în Seattle, au reuşit să convingă producătorul de camioane Kenworth, cu sediul în acelaşi oraş, să dezvolte un camion cu asemenea motor. Cei de la Kenworth le-au oferit un camion Kenworth 524, iar inginerii Boeing urmau să-l echipeze cu un asemenea motor cu reacţie, într-un proiect ce urma să fie prezentat ca unul comun.

Construcţia motorul cu turbină de gaze de pe camionul Boeing

La 10 aprilie 1950, camionul revoluţionar conceptual, construit într-un singur exemplar de test, a fost arătat lumii. Era un camion Kenworth, cu capotă, dar motorul original ce cântărea aproximativ o tonă fusese scos, iar în locul lui fusese montat motorul cu turbină de gaz de Boeing, care ocupa doar 13% din volumul unui motor diesel şi cântărea 90 kg. Cei de la Boeing au scos intenţionat capota, pentru a şoca publicul cu micul motor de camion, care lăsa impresia că acel Kenworth se mişcă neavând în general un motor.

Foto: Camionul cu turbină de gaze (stânga) şi un camion standard (dreapta)

Motorul dezvolta o putere de 175 CP şi avea o construcţie ce era prezentată mult mai simplă, neavând cilindri, pistoane, arbore cotit şi valve. Totul se întâmpla în interiorului turbinei, iar cei de la Boeing spuneau că în viitor sunt posibile şi versiuni mai puternice. O putere de 175 CP, însă, era absolut normală pentru camioanele acele timpuri.

Foto: Camionul Boieng, cu capota detaşată, pentru a face vizibile dimensiunile compacte ale turbinei de gaze

Aşa că acel camion, după ce a fascinat publicul în primele prezentări, a fost pus în teste de viaţă reală. Cei de la Boeing au schiţat curse repetate cu camionul între Seattle şi Los Angeles, apoi şi din Canada în Mexic, pentru a vedea comportamentul acestui pe autostrăzile adevărate.

Testele au arătat imediat că ingineria e departe de a se încadra în viaţa reală. Camionul accelera foarte lent, întrucât motoare cu turbină de gaz prindeau mai încet turaţiile. Asta făcea ca o călătorie până la Los Angeles să dureze cu 5 ore mai mult decât cu un camion diesel normal. Apoi, motorul cu reacţie era nemilos cu ambreiajul cutiei de viteze, pe care-l topise de câteva ori, dar asta probabil se putea rezolva printr-o construcţie mai bună de unire în tandem cu transmisia.

Ceea ce a determinat abandonarea proiectului, însă, a fost consumul uriaş, în mediu de 235 litri/100 km! Deci, efectiv, pentru un singur kilometru de drum se ardeau 2,35 litri de benzină. În cifrele de azi, cu preţul de 1,60-1,70 euro per litru, ar însemna să ai costuri de carburant 3.750-4.000 euro la fiecare 1.000 km parcurşi!

Pe atunci aceste cifre erau mult mai mici, dar până şi atunci, în 1950, cei de la Kenworth şi Boeing au înţeles că un asemenea consum nu va fi dorit de nimeni, şi proiectul a fost oprit. Boeing, totuşi, nu s-a oprit cu totul din dezvoltarea acestor motoare, ci le-a mai încercat în alte domenii. Ba chiar şi alţi producători, precum Ford, au încercat să creeze versiunea lor a camioanelor cu reacţie, precum Big Red, despre care am scris mai mult timp în urmă. Camionul celor de la Boeing, însă, a rămas în istorie ca o încercare inginerească incredibil de ambiţioasă, dar cu cifre care pur şi simplu nu puteau să reziste în viaţa reală.