Istoria neştiută a modelului Skoda 110 R, cu motor amplasat în spate, supranumit cândva Porsche-ul din est

Da, această maşină cu două uşi şi siluetă coupe e o Skoda, concepută de inginerii din Cehoslovacia de cândva. Are tracţiune spate, ba chiar şi motor amplasat în spate, motiv pentru care şi-a câştigat la acea vreme porecla de „Posche-ul din Est”, prin est avându-se în vedere fostul bloc estic. Şi cea mai fascinantă parte este că, deşi avea un motor mai slab, această Skoda îşi merita din plin titlul, întrucât chiar a avut un caracter sportiv, cum rar îndrăzneau să aibă modelele din acel blocul estic.

În primul rând, partea cea mai bizară pentru mulţi poate fi amplasarea în spate a motorului. Despre modelele Tatra din Cehoslovacia am vorbit foarte mult şi în cazul lor era clar că amplasarea în spate a propulsorului, răcit cu aer, era un element esenţial de identitate. Despre Skoda, însă, mult mai puţini dintre noi ştiu că a produs maşini cu motoare amplasate în spate. Dar au existat asemenea modele şi au fost multe la număr. Această Skoda 110 R, spre exemplu, cu siluetă de coupe, a fost derivată din sedanul Skoda 110, care avea exact aceeaşi amplasare a motorului.

Foto: Amplasare motor la Skoda 110 R

Şi, spre deosebire de Tatra, motorului lui Skoda 110 R nu era unul răcit cu aer, ci cu lichid. Iar arhitectura motorului nu era una boxer sau V, ca la Tatra, ci cu 4 cilindri în linie. Totuşi, motorul era amplasat longitudinal, iar asta dicta şi o siluetă că „coadă” uşor alungită, care dădea foarte bine pentru un model cu tentă sportivă.

Motorul nu era nici foarte mare, nici foarte puternic, însă. Denumirea modelului, de 110, sugerează cilindreea de 1,1 litri sau, mai exact, 1.107 cm cubi. Era însă un motor în 4 timpi, nu în 2 timpi cum se produceau în Germania de Est, iar puterea declarată era de 52 CP, atinsă la 5.250 rpm. Aparent puţin, dar, inginerii şi designerii din Cehoslovacia erau inventivi şi atunci când proiectau maşini mai accesibile.

Maşina avea un coeficient aerodinamic bun, şi era neaşteptat de uşoară. Deşi măsura 4,15 metri lungime, 1,62 metri lăţime şi 1,34 m înălţime, ea cântărea doar 880 kg la gol! Astfel, greutatea redusă îi permitea maşinii să aibă un dinamism decent şi să atingă o viteză maximă de peste 145 km/h.

Skoda 110 R avea suspensie independentă atât pe puntea faţă, cât şi spate. Semiaxele spre roţile spate ieşeau direct din cutia de viteze, iar pe extremităţi amortizoarele erau înconjurate de arcuri, ajutat de două braţe de susţinere în partea inferioară.

Foto: Construcţia lui Skoda 110 R

Pe puntea faţă existau nişte amortizoare, înconjurate de arcuri mai scurte, cam jumătate din înălţimea lor, iar în partea superioară şi cea inferioară existau două braţe mari, deci efectiv era o suspensie dublu braţ, cu arcuri şi amortizoare mai scurte.

Această construcţie, pe o maşină atât de uşoară, făcea din Skoda 110 R o maşină foarte manevrabilă pentru acele timpuri, iar agilitatea, silueta de coupe şi amplasarea motorului în spate i-a şi câştigat analogia cu Porsche. Motorul, apropo, avea un radiator amplasat în faţa spre stânga, iar curenţii de aer de la gurile de ventilare din aripile spate erau direcţionaţi spre acel radiator.

În faţă, sub capotă, maşina avea un portbagaj decent, o parte din volum fiind atribuit rezervorului de combustibil. Rezervorul avea doar 32 de litri, dar maşina consuma circa 8,5 litri100 km, ceea ce însemna că autonomia era de aproape 400 km.

E curios faptul că atunci când maşina asta a început a fi dezvoltată de designeri şi ingineri, în 1966, aceştia-şi doreau evoluţia de la stilul de design al modelelor 1000 MB, pe care-l considerau învechit, mai de anii 50-60, şi evoluarea într-un design în stilul mărcii franceze Simca de atunci, care experimenta cu caroserii fastback. Iar modelul 110 R, cu caroserie coupe, a fost dezvoltat practic în paralel cu sedanul 110.

În 1968 au fost construite primele prototipuri la fabrica din Kvasiny, iar inginerii cehi aveau o maşină atât de rapidă, încât ea avea nevoie de teste pe drumuri mai late şi mai mari decât se puteau găsi în Cehia. Aşa că au mers în Germania de Est, folosind autobahn-ele de acolo drept piste de test! Anume acolo inginerii au putut menţine constat 145 km/h, turând la maxim motorul, asigurându-se că acesta nu se supraîncălzeşte şi livrează în mod constant dinamismului dorit.

Iar în 1969 aceştia au revenit în Germania cu un prototip şi mai sportiv, cu două carburatoare, a cărui putere era mai mare şi care arată că încă de la etapa de dezvoltare inginerii şi-au dorit versiuni şi mai sportive, iar suspensia maşinii a fost astfel pregătită pentru puteri şi mai mari.

În 1970, când a fost prezentată, Skoda 110 R a fascinat mai întâi publicul cehoslovac la salonul auto de la Brno, după care a fost dusă la saloanele auto din Paris, Londra şi Torino, cei de la Skoda mizând pe faptul că noul lor model sport va cuceri publicul internaţional, dornic de sprotive accesibile şi diferite ca inginerie. Iar asta a dat rezultate, cererea pentru export fiind neaşteptat de mare. Spre exemplu, din 3.000 de exemplare fabricate în anul 1971, doar 442 au fost vândute în Cehoslovacia, iar restul de peste 2.500 au fost livrate la export, inclusiv în ţări occidentale. Iar în 1973 producţia crescuse la 6.000 unităţi, 93% dintre care plecaseră la export.

Foto: O ipostază a lui Skoda 110 R la care până şi roţile amintesc de Porsche 911

Maşina asta a fost la vremea eu un adevărat Porsche al Estului inclusiv în preţul ei din patrie. În Cehoslovacia ea costa de la 78.000 coroane în sus, iar 78 mii coroane însemnau salariul pe 40 de luni al celor mai mulţi oameni. Iar pe lângă asta şi cadranele de bord iniţiale erau cu 5 ceasuri mari, în stilul lui Porsche 911! Amplasate în altă ordine, ce-i drept, dar tot 5 la număr şi tot cu accent mare pe turometru.

Skoda 110 R a trecut prin câteva actualizări, inclusiv primind 4 faruri în faţă în loc de două sau modificându-şi cadranele de bord, dar esenţa a rămas aceeaşi.

Şi, nu în ultimul rând, Skoda 110 R a avut şi o carieră sportivă admirabilă. Fabrica a lansat modelul în raliuri în aul 1973, aducând două versiuni — 180 RS şi 200 RS, care aveau motoare de 1,8 litri şi 2,0 litri, dar încă în formă de prototipuri. Puţini ştiau, dar cutia de viteze de pe acele maşini de raliu era preluată de la Porsche! Ulterior, în 1975, a apărut şi versiunea 130 RS, care avea un motor de 1,3 litri şi 130 CP, cântărind doar 720 kg. A fost cea mai de succes versiune de raliu a modelului, având şi două carburatoare şi fiind capabilă de a atinge 220 km/h! A obţinut chiar şi o victorie dublă la raliul Monte Carlo în 1977!

Foto: Skoda 130 RS, versiunea de raliu a lui 110 R

Skoda 110 R a fost produsă până în 1980, în total fiind fabricate şi vândute puţin peste 57 mii exemplare. O cifră decentă pentru un coupe sportiv din blocul estic, dar totodată o cifră suficient de mică încât azi aceste maşini să fie căutate deja ca modele de colecţie. Maşina a rămas în istorie ca unul din puţinele modele din blocul estic construite pentru plăcerea în condus, pentru sportivitate şi performanţă, fapt care trezeşte admiraţie până în zilele noastre.