Maşina şlagăr a tinerilor de cândva din Europa, un Ford Capri în ipostază RS 2600, scos la vânzare în Elveţia

Ford a avut perioade de glorie masivă în Europa anilor 60 şi 70, mai ales în Marea Britanie cu Cortina şi în Europa centrală cu multe alte modele. Chiar dacă cerinţele pieţei europene erau altele decât cele americane, Ford reuşise să se adapteze perfect, cu ajutorul fabricilor din Marea Britanie şi Germania şi să producă modele adorate local, care aproape că erau văzute ca fiind autohtone. Iar când peste ocean Ford Mustang a început a prinde popularitate, cei de la Ford s-au gândit că ar fi nevoie de un model adaptat şi pentru Europa. Nu un muscle-car, ci un poney-car, care să preia mult din imaginea legendei de peste ocean. Aşa a apărut Ford Capri, modelul de care vorbim azi.

Capri fusese lansat în 1968 şi-şi făcuse debutul public oficial în 1969 la salonul auto de la Bruxelles, fiind construit pe platforma lui Cortina, modelul care era deosebit de popular în Marea Britanie, dar care era, în esenţă, un sedan practic de familie. Totuşi, Capri a debutat cu un design foarte apropiat de stilul lui Mustang, doar că redus un pic la scară mai mică.

Şi s-au folosit inclusiv motoare de cilindree mică de pe Cortina de la 1,3 litri până la 2.,0 litri. Dar maşina era relativ uşoară, avea tracţiune spate, se conducea plăcut şi chiar dacă nu suna ca Mutang-urile cu V8, europenii au adorat-o imediat, iar maşina a devenit un adevărat şlagăr. Ea se producea în Marea Britanie şi la fabrica din Koln, Germania, iar în primii doi ani în Europa s-au vândut 400.000 de exemplare Capri! O cifră la care ar visa şi azi orice model cu tentă sportivă Ford!

În 1970, Ford a început a avea ambiţii cu Capri şi în sporturile europene, aşa că a lansat o versiune de performanţă, cu motor V6, cu scopul de a-şi omologa bolidul de raliu. Îi spunea Capri RS 2600, iar sub capotă se afla un motor V6 de 2.637 cm cubi, care folosea injecţie mecanică Kugelfischer, ca şi la modelele BMW, datorită căreia dezvolta 150 CP.

Versiunea 2600 RS avea şi caroserie cu panouri mai uşoare, şi suspensie modificată pentru o ţinută mai sportivă, şi un interior cu accente sportive şi, datorită faptului că era uşoară, accelera de la 0 la 100 km/h în numai 7,7 secunde! Iar în anul 1971 asta însemna să ai o maşină ultra rapidă!

Un Ford Capri RS 2600 cântărea doar 1.080 kg şi putea atinge o viteză maximă de 200 km/h. Cu o asemenea acceleraţie şi o asemenea viteză maximă, acest Ford era mai rapid decât un Porsche 911S, costând doar jumătate din preţul lui!

Maşina asta a fost atât de reuşită, încât a învins mai târziu o mulţime de competiţii, printre care şi o victorie în clasa sa la cursa de 24 de ore la Le Mans, unde era importantă şi fiabilitatea. Iar toate astea au făcut din versiunea Capri 2600 RS o ipostază adorată de toată lumea, chiar şi de către cei care nu-şi puteau permite decât un Capri cu motor mai cuminte. Şi, de fapt, nu şi-au putut-o permite prea mulţi, or, în toată cariera acestei versiuni, până la înlocuirea ei cu o altă versiune cu motor de 3.0 litri, au fost produse numai 3.532 de exemplare Capri 2600 RS!

Iar maşina despre care vorbim noi azi e tocmai una din ele, una din cele 3.532 de maşini produse vreodată. A fost produsă la fabrica din Koln şi a fost livrată nouă în Elveţia, în septembrie 1972. Elveţianul a comandat-o şi într-una din cele mai frumoase culori — galben cu linii negre.

Maşina a fost păstrată în sare autentică, dar a fost de curând revopsită totală pentru reîmprospătare. Are toată istoria documentată, şi e şi certificată ca vehicul istoric în Elveţia, deci e o bijuterie de colecţie cu toate actele în regulă. Iar la cât de rară e, ar fi recunoscută oriunde în lume drept un model rar, după care râvnesc toţi colecţionarii.

În Elveţia pe acest Ford legendar se cer 69.900 franci, ceea ce la cursul actual înseamnă cam tot atâţia euro. Dar, dacă ar fi să existe un paradis al păstrării maşinilor de colecţie, acela ar fi Elveţia, aşa că, faptul că acest Capri 2600 RS şi-a petrecut toţi cei 50 de ani ai săi în minunata ţară a Alpilor şi ciocolatei îi adaugă şi mai mult în preţul final. Ah, da, şi la final elveţianul ne asigură că maşina adoră şi azi, la 50 de ani, să fie condusă intens, în toată splendoarea performanţelor sale, mai ales pe drumurile şerpuitoare cu asfalt perfect din Alpii elveţieni sau cei ai ţărilor din jur.