Un Ferrari clasic impecabil, scos la vânzare la preţ de o Skoda Superb nouă în Belgia

Când priveşti un Ferrari clasic, condus de cineva, ai în faţa ochilor un model cu o valoare de nepreţuit prin satisfacţia, ingineria şi simbolismul istoric al acestei maşini, de obicei. Iar dacă ar fi să ne gândim vreodată la visul de a deţine una, aproape inevitabil ne vin în minte preţuri de milioane, sau cel puţin sute de mii. Dar nu e neapărat. Sunt şi excepţii, care pot fi cumpărate la preţul unei Skoda Superb noi, de exemplu, dar care vor arăta la fel de nepreţuit şi vor oferi experienţe aproape la fel de savuroase. Maşina despre care vorbim azi e una din ele.

E un Ferrari 400, un model care vine dintr-o serie de tripleţi în aspect, numiţi 365 GT4, 400 şi 412. Toate aceste maşini arătau practic identic şi aveau aceeaşi suspensie, deosebirea făcând-o motoarele. Însă absolut toate aveau propulsoare V12, diferenţa fiind în cilindree, după cum sugerează şi numele. Pe atunci, cifra dintr-un model Ferrari însemna centimetrii cubi ai unui cilindru, respect 400 cm cubi x 12 cilindri — avem un motor de 4,8 litri.

Primul dintre ele a apărut în 1972, fiind vorba de 365, iar în 1976 a apărut şi modelul 400, despre care vorbim azi. A fost şi primul model Ferrari care a primit o cutie de viteze automată, ce-i drept doar cu 3 trepte, tocmai de asta şi preţul unor asemenea exemplare e mai mic.

Totuşi, motorul V12 avea 6 carburatoare şi dezvolta 340 CP, suficient cât să propulseze maşina de la 0 la 100 km/h în numai 7,1 secunde. Au existat şi maşini cu cutii manuale cu 5 trepte, dar noi vorbim azi de un exemplar cu cutie automată.

Ulterior, în 1979, motorul a primit injecţie Bosch în loc de carburatoare şi şi-a redus puterea la 310 CP pentru a se conforma emisiilor americane. Iar în 1982 şi-a crescut-o din nou la 315 CP. Noi vorbim despre un exemplar produs în 1984, deci e unul din cele de 315 CP. Şi, apropo, au fost construite doar 1.305 exemplare de Ferrari 400i (cu injecţie), dintre care 883 au fost cu cutie automată. Maşina din Belgia, prin urmare, e una din cele 883.

Pretinde a avea doar 137.934 km parcurşi, dar pe atunci odometrul avea doar 5 cifre, aşa că în ajutor vin şi documente care să confirme parcursul. Maşina, desenată cândva de Pininfarina, e într-o stare estetică impecabilă, însă, atât la exterior, cât şi la interior, unde pielea e excepţional de integră pentru vârsta sa.

Toată maşina abundă în detalii de design exotice, dar totul e bine păstrat, aşa cum ţi-ai dori de la un Ferrari clasic. Prin urmare, preţul redus al acestui exemplar e doar din cauza cutiei automate cu 3 trepte, care nu i-a permis acestui model să-şi câştige o reputaţie la fel de strălucită ca alte modele ale timpului. Maşina în sine, e una într-o stare impecabilă.

Şi spaţiul de sub capotă e la fel de admirabil. Chiar dacă nu are cele 6 carburatoare Weber împrăştiate prin părţi, ca la modelele mai de demult, e totuşi un legendar V12 de Ferrari. Sigur, nu e absolut ideal totul, nu e o condiţie de muzeu, însă ca un bun venit fantastic în lumea colecţionarilor de Ferrari — e un exemplar superb.

Care costă cât un Superb, după cum spuneam. Unul bine echipat, în dotări de top, dar totuşi mult mai puţin decât costă de obicei exemplarele de colecţie Ferrari. Se cere un preţ de 44.900 euro pe el în Belgia. Este, deci, ca un bilet excepţional de accesibil într-o lume fantastică, în care să-ţi împlineşti visul de a avea un Ferrari în garaj, unul clasic!