(VIDEO) Un electromobil din anul 1985 se ia la întrecere cu două maşini electrice din zilele noastre

Maşinile electrice au evoluat vertiginos în ultimii ani, dar însăşi ideea de electromobilitate e la fel de veche precum cea de combustie. Prin urmare, de-a lungul ultimului secol au tot existat lansări curioase de electromobile, chiar dacă majoritatea din ele erau foarte bizare. O asemenea lansare, din 1985, numită Sinclair C5, s-a luat la întrecere de curând cu două maşini electrice mai moderne — Citroen Ami şi Mahindra e2o.

Electromobilul din 1985, Sinclair C5, e unul din cele mai bizare concepute vreodată, fiind un soi de vehicul cu propulsie electrică, având şi pedale şi poziţionându-se atunci ca o alternativă pentru biciclete. Avea 3 roţi, iar electromotorul de doar 250 W, adică 0,34 CP, punea în mişcare doar o singură roată din spate, cea stângă. Vehiculul cântărea 45 kg cu tot cu baterie şi atingea doar 24 km/h, pretinzând o autonomie de 32 km, pe care n-o prea putea atinge în viaţa reală. A fost un mare eşec comercial, producţia încetând după doar câteva luni, deşi la lansare toţi preziceau o revoluţie a mobilităţii.

De cealaltă parte e Mahindra e2o, un model electric indian produs între anii 2013 şi 2017, cu parametri mai decenţi, dar care a fost de asemenea un eşec. Bateria sa e de 15.5 kWh, iar autonomia ajungea la 120 km. Avea şi un motor de 42 CP, putând atinge 90 km/h şi având o greutate de 830 kg.

Şi, în fine, lângă cele două vine şi un model curent compact, Citroen Ami, despre care am mai vorbit în ultimele luni şi care redă o filosofie franceză foarte interesantă a unei maşini urbane de putere mică, cu doar 8 CP, dar foarte accesibilă şi simplă în esenţă, unde telefonul figurează în rol de cadrane de bord şi care mai are multe alte picanterii.

Aşadar, trei mostre de mobilitate urbană simplificată, din perioade diferite ale timpului, îşi măsoară forţele în întreceri directe intrigante. Iar rezultatele sunt la fel de curioase. Vezi totul în video-ul de mai jos.