Câtă electricitate produce şi cât de eficientă e cea mai mare centrală eoliană din SUA, situată în deşertul Mohave

De multe ori despre centralele eoliene există percepţia că, deoarece vântul nu suflă întotdeauna cu intensitatea dorită, acestea ar fi doar parţial eficiente. Însă dacă se fac analize corecte de amplasare, chiar şi cu o capacitate medie reală mult mai mică decât cea nominală, centralele eoliene pot genera o cantitate notabilă de electricitate, mai ales când sunt create la scară mare. În week-end, scriam că recent SUA a anunţat că a produs mai multă electricitate solară şi eoliană luate la un loc decât nucleară, iar acel articol a stârnit curiozitatea multora dintre noi, mai ales că am menţionat că o mare parte din merite se datorează energiei eoliene. Ei bine, azi vrem să analizăm ceva mai profund parametrii tehnici ai cele mai mari centrale eoliene din SUA — Alta Wind Energy Center, situate în deşertul Mohave.

Centrala nu este un foarte nouă, dar e cea care a demonstrat că investiţiile în acest domeniu pot fi rentabile şi raţionale, determinând apariţia multor alte centrale şi dezvoltarea producţiei eoliene. E localizată la începutul deşertului Mohave, cum spuneam, în pasul Tehachapi, la circa 160 km în linie dreaptă de Los Angeles. Construcţia centralei a început în vara anului 2010 şi a durat până în 2013, fiind făcută în 11 etape.

Odată finalizată, centrala are acum 600 de turbine eoliene, amplasate pe o suprafaţă de 130 km pătraţi de deşert. Localizarea în trecerea montană e una foarte benefică, întrucât relieful determină curenţi puternici de aer cu o regularitate mult mai mare, locul fiind identificat încă din anii 60 de către oamenii de ştiinţă americani drept benefic pentru energie eoliană, acolo fiind şi amplasate primele centrale similare, dar de scară mai mică.

Foto: Amplasarea turbinelor eoliene şi căile de acces spre ele, văzute de sus

Ei bine, cele 600 de turbine actuale au o capacitate totală de 1.550 MW, sau 1,55 GW. Pentru a înţelege amploarea, centrala nucleară de Cernavodă, din România, de exemplu, are două reactoare operaţionale, a câte 650 MW fiecare, totalizând 1,30 GW capacitate. Deci, capacitatea centrale eoliene din SUA e cu 250 MW mai mare decât centrala nucleară Cernavodă.

Alte două comparaţii mai apropiate ar putea fi cu două hidrocentrale. Centrala hidroelectrică Vidraru are o capacitate de 220 MW, deci de 7 ori mai puţin decât centrala eoliană din SUA. Centrala hidroelectrică de la Dubăsari, din Moldova, are o putere de 48 MW, deci şi mai puţin.

Foto: Barajul hidrocentralei Vidraru, România

Dar, aici intervine şi factorul eficienţei, au cu alte cuvinte la câte procente din capacitatea nominală operează, în mediu centrala. La centralele nucleare acest factor este cel mai mare, de obicei, iar la Cernavodă el constituie de obicei 92-93%. Centrala eoliană din SUA operează în mediu la un factor de capacitate de 23,5%. Aparent e o discrepanţă uriaşă, însă e o discrepanţă calculată, şi cu tot cu ea randamentul economic al centralei din deşertul Mohave e oricum unul bun. În ea s-au investit 2,875 miliarde de dolari. Dacă vom lua în calcul şi un preţ de sub 10 cenţi per kWh, cu cât poate fi vândut, vom ajunge la concluzia că în câţiva ani investiţiile pot fi rambursate. Iar pentru asta, fireşte, trebuie să ştim câtă electricitate efectivă a produs Alta Wind Energy Center, în contextul centralelor de alt tip.

Astfel, electricitatea generată anual de această centrală eoliană în SUA a cuantificat, în mediu, 3,2 TWh, sau 3.200 GWh, sau 3.200.000 MWh, sau 3,2 miliarde de KWh. Deci, încasările se pot ridica la circa 320 milioane de dolari anual, fără a lua în calcul susţineri guvernamentale şi alte avantaje. Sigur, există şi costuri de mentenanţă, dar o centrală eoliană poate funcţiona un timp îndelungat, aşa că per general e oricum rentabilă în SUA, motiv din care se şi atestă o asemenea evoluţie fulminantă la acest capitol. Şi e şi unul din motivele de ce statele din preajmă, în special California, pun atât de mult accent pe maşinile electrice — pentru că energia pentru ele e tot mai mult generată cu adevărat sustenabil.

Revenind la context şi comparaţii, centrala nucleară de la Cernavodă demonstrează de ce energia nucleară este încă cea mai eficientă metodă de generare a electricităţii fără emisii. Producţia anuală la Cernavodă este, în mediu, de 10,5—10,6 TWh anual, deci de 3,3 ori mai mult decât întreaga centrală eoliană din SUA, situată pe o suprafaţă de peste 100 km pătraţi de deşert. Hidrocentrala de la Vidraru generează în mediu 400 GWh de electricitate anual, deci 0,4 TWh.

Dar adevărul e că energia eoliană nu trebuie să concureze sau să o înlocuiască pe cea nucleară, cel puţin nu la o etapă primară, ci mai ales centralele pe cărbune şi gaz natural. Partea interesantă e prin proiecte atât de mari, precum Alta Wind Energy Center, dar şi prin altele comparabile, se pot determina cu adevărat schimbări în felul în care ţările îşi generează electricitatea. Iar dacă mai punem în ecuaţii şi soluţii de stocare a electricităţii solare şi eoliene, precum bateriile pe bază de CO2 sau cea pe bază de nisip, despre care scriam ieri, din Finlanda, atunci vom depinde cu toţii mai puţin de gazul natural şi ceilalţi combustibili fosili, iar un viitor cu maşini electrice arată mult mai raţional şi mai atractiv.