EDITORIAL: Poliţia trebuie să comunice mai multe aspecte de siguranţă în accidentele grave, de la centuri cuplate la scaune şi airbag-uri

Ieri, poliţia din Moldova a anunţat despre 4 tineri de la bordul unui BMW Seria 5, care au suferit un accident grav pe un traseul dintre două sate din nordul Moldovei. Şoferul din acea maşină a decedat, iar ceilalţi trei tineri au fost grav răniţi, şi preluaţi la spital. Noi am observat din imagini că niciun airbag al maşinii nu s-a declanşat. Şi nu ştim dacă cei de la bord aveau sau nu centurile cuplate. Iar un cititor fidel ne-a scris, remarcând acest fapt şi îndemnându-ne să punem mai mult accent mai ales pe centuri de siguranţă într-un accident, pentru că ele sunt elementul cheie care salvează vieţi. Şi prin acel mesaj, cititorul nostru e redeschis o problemă pe care o avem adeseori în comunicarea cu poliţia noastră, dar despre care n-am menţionat specific niciodată.

Foto: Imagine din accidentul produs ieri noapte la Făleşti

Diferite subdiviziuni ale poliţiei au persoane responsabile de comunicare, însă acei oameni, bineînţeles, nu sunt dintre cei ce merg la locul unui accident. Şi de foarte multe ori, când se întâmplă un accident grav în Moldova, contactăm acei ofiţeri de presă şi le adresăm întrebări de siguranţă: aveau cei de la bord centura cuplată sau nu, aveau cei de pe bancheta din spate centura, s-au declanşat airbag-uri, iar dacă sunt implicaţi şi copii în accident întotdeauna întrebăm dacă cei mici erau în scaune specializate. Aşa am aflat, de exemplu, că în cazul unui accident de anul trecut cu un Opel Vivaro, micuţul decedat dormea pe bancheta spate, iar scaunul de copil exista, doar că era în portbagaj.

Foto: Imagine din accidentul produs în noiembrie 2021, unde un copil de 1 an şi jumătate a decedat, nefiind cuplat în scaun, în timp ce scaunul era pus în portbagaj

Şi dăm aceste întrebări nu din pură curiozitate, ci pentru că însăşi comunicarea unui accident e utilă publicului mai ales dacă se pot trage măcar minime învăţăminte de siguranţă, care pot ajuta la minimizarea sau evitarea altor tragedii. Atât prin exemple nefaste, cât şi prin exemple bune, când cei care au elementele de siguranţă prezente reuşesc să supravieţuiască. Pentru că aceste accidente de viaţă reală pot fi cel mai convingător instrument pentru educarea noastră, a tuturor, despre conştientizarea motivului pentru care ai nevoie de sisteme de siguranţă.

Dar cazul cu Opel Vivaro şi alte câteva unde reuşim să facem oamenii de la comunicare să-i sune pe cei ce erau prezenţi direct la accident şi să clarifice existenţa centurilor sau scaunelor, e mai degrabă o excepţie decât o regulă. În marea majoritatea cazurilor, poliţia ne spune că pur şi simplu nu cunoaşte, sau, fraza preferată e că poliţia „investighează toate circumstanţele accidentului”. Iar acele rezultate ale investigaţiilor vor fi incluse într-un raport pe care-l vor vedea într-un final doar participanţii la accident şi foarte rar presa. Uneori rezultatele unei asemenea anchete, mai ales dacă implică şi expertize, pot dura şi 6 luni şi mai mult, iar noi părem ciudaţi dacă insistăm cu mesaje în a afla dacă există vreun rezultat. În mod normal, poliţia nu comunică asemenea detalii.

Uneori, explicaţia lipsei de informaţii imediate e justificată, pentru că martorii unui accident pot decupla centurile celor răniţi în încercarea de a-i ajuta, iar dacă poliţia ajunge mai târziu decât martorii şi declară că centurile n-au fost cuplate, ar fi o informaţie eronată.

Dar, totuşi, cel puţin în accidentele grave, cu răniţi grav sau victime, sau în accidentele care scenariul a fost salvat doar de elementele de siguranţă, comunicarea acestor elemente e crucială şi ar trebui să facă parte din instrucţiunile implicite ale poliţiei. La fel cum poliţiştii care ajung la faţa locului fac fotografii la locul accidentului, la fel ar trebui să specifice imediat dacă cei de la bord aveau centuri cuplate, dacă s-au declanşat airbag-urile maşinii, dacă exista un scaun de copil la bord în cazul în care sunt implicaţi şi copii. Cuplarea centurii la maşinile moderne poate fi identificată după declanşarea elementelor pirotehnice de pretensionare, uneori, iar mai des există alte indicii pe care poliţiştii le ştiu, ce permit constatarea imediată. La airbag-uri lucrurile sunt evidente din start şi ar permite omiterea erorilor atunci când airbag-urile sunt tăiate pentru a facilita ajutorul răniţilor. Iar prezenţa scaunului e cea mai uşoară de identificat. Şi toate aceste aspecte ar trebui incluse în informaţiile comunicate imediat, sau cel puţin să poată fi furnizate la prima cerere.

Ce ar da toate acestea nouă, publicului, şoferilor, pasagerilor, întregii societăţi? Ne-ar aminti de centuri de siguranţă, airbag-uri şi scaune în contextul fiecărui accident grav şi am avea cu toţii o asociere directă şi frecventă. Prin exemple de viaţă reală, am înţelege situaţii de salvare datorită acestor elemente, dar şi situaţii când nici măcar ele nu te pot ajuta din cauza vitezei imense, de exemplu. La fel cum poliţia a început a comunica mai des despre alcoolemia nulă sau existentă a celor implicaţi, la fel ar trebui să comunice şi despre siguranţă. Ne-ar face pe toţi ca atunci când pornim la drum, să nu ne încumetăm să nu cuplăm centura. Ne-ar face să nu ne simţim confortabil atunci când cineva spune în maşina noastră că nu vrea să pună centura şi i-am spune mai ferm s-o cupleze. Ne-ar face să verificăm dacă maşina are airbag-urile în regulă şi să nu ignorăm vreun martor de bord care ne spune că există o problemă. Ne-ar face să educăm copiii că în maşină se poate călători doar în scaun, inclusiv şi atunci când dorm. Ne-ar face să înţelegem siguranţa nu ca un element impus de poliţie sau promovat în campanii absurde cu fluturaşi sterili de hârtie, ci ca o parte din responsabilitatea noastră în trafic, pentru noi înşine, pentru cei apropiaţi şi pentru alţi oameni din trafic.

Şi e valabil şi la accidentele de motocicletă, cu prezenţa sau lipsa căştii de protecţie, dar aici apreciem că poliţia comunică ceva mai eficient.

Nu, nu sunt şoferii din Moldova mai răi decât alţii sau mai ignoranţi la acest capitol. Avem nevoie doar de educaţie eficientă, pe înţeles, ca să înţelegem cu toţii şi apoi, într-un raport tot mai mare, vom respecta tot mai multe aspecte şi tot mai strict. Să ne amintim de perioada de până prin anii 2007-2008 — aproape 90% din şoferii din Moldova nu purtau centura de siguranţă, elementar. Şi era văzut ca ceva normal de cei mai mulţi. Apoi, amenzile şi educaţia au schimbat brusc lucrurile, iar azi numărul celor care nu poartă centura e într-o minoritate absolută. Acum 15 ani, airbag-ul era văzut ca o chestie abstractă, ESC-ul ca ceva prea sofisticat. Azi sunt normalitate. Acum 6 ani, Toyota Moldova s-a supărat pe noi că le-am criticat Corolla care nu avea ESC şi venea cu două airbag-uri în dotare de bază, declarând că trişează la siguranţă, faţă de versiunea din UE. Atunci şi-au retras publicitatea de pe site-ul nostru, dar le-am zis că nu negociem. Azi până şi Toyota vinde în Moldova maşini cu standarde de siguranţă la nivel de UE deja.

Deci, percepţia a ceea ce e normal se schimbă, iar schimbarea asta trebuie s-o facem împreună, spre binele tuturor. Şi e nevoie deci şi de implicarea poliţiei în comunicarea siguranţei la fiecare accident relevant. E la fel de important ca schimbarea asta să ajungă la toate vârstele, în toate regiunile din Moldova. Aşa vom ajunge să avem şoferi şi pasageri mai conştienţi de siguranţă, iar siguranţa va fi tratată ca un element care trebuie făcut fără a mai fi pus la îndoială. Aşa vom ajunge să avem în ţară mai puţine accidente grave, atât în interiorul satelor, cât pe traseele naţionale sau în oraşele mai mari.