Ingineria fascinantă a lui Toyota Soarer, maşina japoneză care avea acum 40 de ani tehnologii care le folosim şi azi

Anii 80 au fost ani în care maşinile au făcut un salt imens în calitatea asamblării, în fiabilitate, dar şi în adoptarea de noi direcţii de design şi tehnologii. Mulţi dintre noi suntem tentaţi să tratăm modelele germane ale acestei perioade drept repere absolut, şi aici ne referim atât la Mercedesurile mai luxoase, cât şi la VW-urile mai simple, dar la fel de durabile. Mult mai puţin ştiute sunt, însă, modelele japoneze, unele dintre care, analizate azi, sunt de-a dreptul burduşite cu tehnologii fascinante, pe care le folosim şi în prezent şi pe care vom fi impresionaţi să le descoperim debutând atât de demult, pe modele japoneze.

La sfârşitul anilor 70, Japonia începea să simtă o bunăstare economică tot mai solidă, iar producătorii de acolo îndrăzneau să lanseze modele tot mai luxoase şi mai egoiste. Toyota s-a gândit că are nevoie de un coupe mare, cel mai luxos produs de ei până atunci. Aşa a apărut în 1981 prima generaţie Toyota Soarer. De fapt, a fost arătată publicului la sfârşitul anului 1980, dar a intrat în producţia de serie în februarie 1981, la fabrica din Tahara.

Maşina era construită pe platforma lui Toyota Supra din generaţia A60, Supra intrând în producţie cu câteva luni mai târziu. Soarer era un coupe cu două uşi, dar cu patru locuri, montanţii centrali şi cei din spate fiind direcţionaţi să treacă de o parte şi de ala a roţilor spate, parcă. Ampatamentul maşinii era relativ scurt, de 2,66 metri, însă lungimea totală era de 4,66 metri, deci maşina mai avea încă doi metri în afara axelor, ceea ce o făcea să se simtă relativ compactă şi agilă în ţinuta de drum, dar îi dădea o prezenţă somptuoasă. De fapt, reglementările din Japonia şi aceste dimensiuni au făcut-o să se încadreze oficial ca automobil compact, iar cumpărătorii beneficiau de taxe mai mici, chiar dacă efectiv cumpărau o maşină de lux.

La partea motoarelor, pentru o asemenea maşină de lux, Toyota n-a vrut să pună decât propulsoare generoase, de 6 cilindri în linie. Propulsorul pe care se punea accent era un benzinar cu 6 cilindri în linie, cu numere de cod 5M-GEU, care avea 2,8 litri şi care scotea 170 CP. Pe lângă asta, exista şi un motor de doar 2,0 litri, însă era tot unul de 6 cilindri în linie. Acesta scotea 125 CP. Efectiv, însă, motorul era o continuitate e renumitului propulsor de 2,0 litri de pe Toyota 2000GT de cândva.

Mai târziu, Soarer a beneficiat şi de o versiune turbo a aceluiaşi motor, însă cu câte 2 valve per cilindru în loc de 4. Motorul dezvolta 145 CP, apoi şi 160 CP, şi făcea uz de turboaspirare într-o epocă în care germanii se fereau în cea mai mare parte de turbosuflante. Iar în ianuarie 1985, motorizarea de 2,8 litri a fost înlocuită cu propulsorul de 3,0 litri, tot cu 6 cilindri în linie, care dezvolta 190 CP.

Foto: Toyota Soarer în motorizare 3,0 litri

Tehnologiile acestui model nu se rezumă, însă, doar la motoare turbo. Maşina avea tracţiune spate şi o suspensie spate independentă cu braţe pivotante, numită PEGASUS. Iar PEGASUS se descifra ca Precision Engineered Geometrically Advanced SUSpension. Ideea esenţială era că existau braţe în stilul multilink-ului numit şi integral link de astăzi, cu un grup de braţe care se conectează înainte de punctul pivotant cu structura fixă, iar rezultatul final era o manevrabilitate superb de precisă, corelată cu un grad de confort extraordinar.

Foto: Construcţia lui Toyota Soarer

Ceea ce se regăsea la interiorul lui Toyota Soarer era şi mai fascinant. În 1981, această maşină japoneză avea deja vitezometru digital, cu cifra actualizat şi afişată electronic pe cadranele de bord.

La fel, digitale erau afişajele temperaturii motorului şi nivelul combustibilului din rezervor. Iar tahometrul era o fâşie LED, care se completa tot mai sus pe măsură ce turaţiile motorului creşteau. Da, această Toyota folosea LED-uri în afişaje acum 41 de ani!

Mai mult ca atât, maşina avea un sistem complex de diagnosticare a posibilelor probleme, şi te putea avertiza despre ele. Până şi arderea becurilor simple din spate dădea o notificare pe bord. Iar pe lângă asta maşina îţi amintea când e nevoie să schimbi uleiul şi alte lucrări de mentenanţă.

Toyota Soarer a fost una din primele maşini cu un computer de bord complex, care dirija şi diagnostica o bună parte din funcţii. Maşina avea şi sistem de cruise control, care era dirijat electronic, nu mecanic, cum se mai întâmpla adeseori în acele vremuri la maşinile americane. Acest cruise control de pe Toyota avea funcţiile pe care le ştim azi, de setare a vitezei, de anulare la frânare şi de rezumare a vitezei anterioare prin apăsarea butonului RES. Iar pe lângă asta, maşina avea alertă de depăşire a vitezei. Lângă volan exista o rotulă, cu care puteai seta limita de viteză dorită, iar când maşina atingea acea viteză, primeai o notificare sonoră şi vizuală, ajutându-te să respecţi limitele legale.

Acum 4 decenii, Toyota Soarer avea sistem de climatizare automat, de tipul celui folosit azi, pe bază de senzori şi microprocesor. Panoul de comandă avea un touchscreen, de unde setai temperatura dorită, iar sistemul analiza temperatura de facto şi gestiona când de puternic şi cât de rece e nevoie să sufle pentru a-ţi asigura temperatura dorită în maşină. Şi făceai asta printr-un touchscreen.

În dotarea de top, maşina primise un sistem audio superb, de la Technics, dezvoltat special pentru ea, în spiritul calităţii japoneze a celor de la Technics, cu un sunet fidel, pentru care era renumit producătorul pe atunci. Şi, desigur, exista şi opţiunea unei cutii automate.

Modelul a fost unul de un succes uriaş. Deşi a fost produs mai puţin de 5 ani, succesul i-a garantat şi noi generaţii ulterioare, care au inovat la fel de mult, o generaţie ulterioară fiind şi printre primele din lume care venea cu sistem de navigare. Şi apoi, pasionaţii Toyota şi Lexus sunt aproape unanimi de acord că Toyota Soarer poate fi numită drept strămoş al mărcii Lexus, or, anume succesul acestui model i-a determinat pe niponi să decidă în favoarea creării unei mărci premium dedicate. Iar după apariţia Lexus, Toyota Soarer a împărţit platforma cu Lexus SC, împărţind şi regiunile lumii unde era prezentă. Însă felul în care era această Toyota la începuturile sale, cu aceste tehnologii de la bord, e cel mai impresionant, şi e suficient ce alte maşini se produceau în 1981 şi cum erau ele, ca să înţelegem cât de avansată era această Toyota la vremea sa!