Modelele clasice Volvo îşi convingeau cumpărătorii prin comunicare genial de sinceră şi totodată inteligentă

Modelele clasice Volvo au reputaţia de a fi indestructibile, bine construite, sigure, capabile de a merge milioane de kilometri, asta o ştim cu toţii. Însă această reputaţie a venit atât datorită maşinilor bune, cât şi a felului în care suedezii îşi convingeau cumpărătorii, într-o perioadă în care în unele ţări Volvo încă trebuia să-şi câştige reputaţia pe care o ştim azi. Această comunicare Volvo a rămas uitată departe în istorie în zilele noastre, însă, de fapt, suedezii au fost extraordinar de ingenioşi ani la rând, ba chiar decenii la rând, având curajul de a-şi promova maşinile aşa cum n-o făcea nimeni pe atunci.

În primul rând, Volvo a vrut să fie mai sincer ca toate mărcile auto la acea vreme, comunicând şi neajunsuri uneori, spunând că ştie despre ele, şi totodată promiţând doar lucruri adevărate. În primul rând, în anii 60, Volvo îşi dorea să devină mai prezent pe piaţa nord-americană. Producătorii americani din Detroit modificau maşinile în fiecare an măcar puţin, tot anunţând noul model, cu indicele anului următor. Pentru Volvo, era o filosofie de neînţeles. O maşină trebuia cumpărată pentru toată viaţa, sau cel puţin pentru o bună bucată de timp. Aşa că Volvo a îndrăznit să creeze o primă publicitate cu Detroitul pe fundal şi două camioane, unul în întâmpinarea altuia. Unul avea maşini casate, altul noi, sugerând sistemul nefiresc al goanei după noi maşini şi casarea lor prea rapidă. Mesajul era clar: răpune sistemul, cumpără un Volvo.

Un alt mesaj, mai detaliat, din partea Volvo, spunea că majoritatea celor care vin să facă trade-in pentru un Volvo aveau VW-uri anterior. Marca VW era şi ea recunoscută pentru fiabilitate pe atunci, iar suedezii spuneau că, după ce te-ai obişnuit cu o maşină bună, dar compactă, următorul pas logic e să optezi pentru un Volvo, mai mare şi cel puţin la fel de bună. Suedezii mai spuneau că în Suedia, acolo unde drumurile încă nu prea erau asfaltate, maşinile lor sunt ţinute în mediu 11 ani, deci sunt rezistente. Iar pe lângă proprietarii de VW, Volvo mai cumpărau în America de Nord şi cei care aveau Ford-uri anterior, Chevrolet şi chiar 8 oameni care avuseseră Cadillac-uri luxoase, în acel an, iar Volvo îi lăsase pe cititori să explice de ce.

Atunci când a lansat renumitul P1800, maşina care e şi deţinătoare în prezent a recordului de cel mai mare parcurs cunoscut şi înregistrat oficial, pentru un autoturism, Volvo a fost din nou ingenios. „Cum e deţii o maşină de 10 mii dolari? Află pentru 3.995 dolari”, era mesajul.

Iar un alt mesaj şi mai curajos pentru acelaşi model, spunea că Volvo P1800 e un fel Ferrari mai pus pe pirostii. Aproape la fel de emoţional, în esenţă, dar mult mai raţional şi lipsit de bătăi de cap. Şi mesajul mai spune că Volvo va face în a 4-a, ceea ce un Ferrari face în a 3-a — cam 105 mile la oră, adică vreo 168 km/h. Ceea ce e perfect suficient, dacă nu eşti un pic prea nebunatic, mai spunea mesajul.

„În timp ce alte maşini ar putea ajunge în deceniul următor, statisticile arată că Volvo ar putea ajunge în secolul următor”, spunea un alt mesaj Volvo, indicând că oamenii ar trebui să schimbe mai rar maşinile, ca să economisească în bugetul de familie, iar un Volvo era numai bun pentru asta. Un Volvo putea ţine cel puţin 16 ani, deci o asemenea publicitate prin anul 1984 însemna promisiunea de a ajunge în secolul următor. Şi promisiunea a fost îndeplinită, pentru că ştim cu toţii că acele modele Volvo există şi azi printre noi, în mâinile pasionaţilor.

Volvo mai voia să spună tuturor cât de bine sunt proiectate maşinile, în materie de siguranţă. Aşa că a pus şase maşini una peste alta şi a anunţat că fiecare montant al unui Volvo e gândit să poată rezista greutăţii unei întregi maşini. Şi cum maşina are 6 montanţi, un Volvo poate ţine 6 maşini deasupra sa.

Iar când a apărut seria 700 de la Volvo, a apărut şi o imagine cu ea susţinând un camion deasupra, de 6,75 tone greutate. „Sperăm să nu ajungi niciodată să afli cum rezistă maşina sa unui vehicul greu. Dar dacă ajungi, sperăm să fii într-un Volvo”, spunea mesajul asociat.

Odată cu adoptarea motoarelor turbo, suedezii au vrut să condimenteze un pic lucrurile şi-n direcţia performanţei. Astfel, aceştia au pus un break Volvo alături de un Lamborghini Coutach cu remorcă şi au scris „cam asta e ideea de bază a unui break turbo de la Volvo”.

Iar în altă imagine, alături de un Porsche, mesajul spunea că, pentru un radar ambele maşini arată la fel. Şi asta pentru că ambele maşini aveau parametri similari de accelerare.

Au fost, deci, vremuri când Volvo avea o comunicare ingenioasă, sinceră, directă şi ambiţioasă, comunicare care, împreună cu maşinile bune, au construit reputaţia mărcii. Toată epoca acestei comunicări de aur Volvo a cam luat o pauză lungă în 1999, când marca suedeză a fost cumpărată de Ford. Unii spun că în zilele noastre Volvo foloseşte parţial o reţetă similară, doar că mult mai timidă. Însă aceste vremuri, în care cei de la Volvo erau incisivi şi curajoşi, merită toată admiraţia!