Acesta e un mecanic maghiar emigrat în Canada, care munceşte şi la 90 de ani şi nu vrea să se pensioneze

Un mecanic emigrat cândva din Ungaria în Canada a devenit cunoscut acum publicului din ţara în care locuieşte, după o discuţie cu câţiva jurnalişti, la un eveniment la care venise cu Fordul său clasic, de culoare galbenă. Joe Mizsak munceşte şi acum, la 90 de ani, în rol de mecanic în atelierul său are o poveste de viaţă foarte întortocheată.

Joe Mizsak nu a emigrat acum, recent, în Canada, ci tocmai 65 de ani în urmă, în anul 1957. Pe atunci, fiind încă foarte tânăr, s-a implicat activ în revoluţia din Ungaria din 1956, în încercarea ţării de a se elibera de sub influenţa sovietică. Joe a fost unul din militanţii activi pentru acea idee, fiind în centrul evenimentelor. Însă, când era clar că revoluţia e în plin proces înăbuşire, acesta a revenit acasă, iar vecina de la etajul 1 i-a spus că îl aşteaptă doi oameni la uşa sa de la etajul de sus, şi nu crede că sunt prieteni. Joe e convins că agenţii KGB veniseră după el, aşa că în aceeaşi clipă a căutat o cale să iasă din ţară, iar a doua zi a ajuns în Austria. De acolo, datorită abilităţilor sale de mecanic, a putut să emigreze în Canada în 1957.

De atunci şi până azi, Joe a lucrat mecanic, într-o formă sau alta. La început a fost angajat, chiar şi de către statul canadian la un moment dat, având în sarcină centrele de deservire tehnică de stat. A fost şi parte a unei echipe care a electrificat câteva maşini pentru uz special, încă în anii când propulsia electrică era mai mult teoretică.

Spune că a schimbat traiul în mai multe regiuni din Canada. Când a ajuns în 1957, fusese detaşat în regiunea Yukon, unde gerurile de -25 şi chiar -30 erau o normalitate. După o iarnă, a mers în altă regiune mai puţin severă, iar azi trăieşte în Vancouver. Are de mulţi ani propriul său service şi chiar dacă îl deţine, munceşte şi el adeseori la maşini, întrucât se consideră în primul rând mecanic, nu neapărat om de afaceri.

Conduce acum un Ford Model A din 1930, aproape de aceeaşi vârstă cu el, Joe fiind născut în noiembrie 1931. E o maşină la care a lucrat cu propriile mâini şi i-a adăugat o direcţie asistată electric modernă, pentru a fi mai uşoară în condus.

Întrebat dacă nu se gândeşte să se pensioneze, la cei 90 de ani pe care-i are, acesta a făcut acrobaţii în faţa presei, sărind pe vârfurile degetelor pentru a le arăta că e în formă. Nu plănuieşte să se pensioneze, pentru că munca îl dă mai mult sens vieţii. Acum doi ani i-a decedat singura fiică, după 20 de ani de îngrijiri într-o clinică, iar de ceva timp încoace anume munca îi şi dă culoare agendei sale cotidiene. Şi Joe, la 90 de ani, încă mai face lucrări la maşinile care-i intră în service!

Mai zice că nu regretă că viaţa l-a adus în Canada, ba dimpotrivă, spune că a avut norocul să nimerească într-o ţară care i-a oferit tot şi l-a lăsat să facă uz de oportunităţi. Totuşi, urmăreşte şi azi ceea ce se întâmplă în Ungaria şi în Europa, pentru că nu poţi pierde cu desăvârşire conexiunea cu locul în care te-ai născut şi ai crescut, chiar dacă ai ajuns deja la o vârstă de 90 de ani.