Ingineria curioasă a vehiculului chinezesc Yutu-2 pentru explorarea Lunii, care a parcurs 1 km în 3 ani

Explorarea Lunii a fost de peste 50 de ani încoace un domeniul în care ţările mari şi-au demonstrat avansul tehnologic. După SUA şi URSS, care au avut vehicule lunare trimise pe lună n anii 1970, din 2010 încoace şi China s-a alăturat acestor explorări, iar în prezent pe Lună mai există ultimul vehicul trimis de chinezi să exploreze satelitul natural al Pământului. Îi spune Yutu 2 şi, deşi iniţial se planifica o durată de 3 luni a explorărilor sale, acesta are deja peste 3 ani şi jumătate de când se tot află pe Lună, iar în acest răstimp a reuşit să înainteze doar puţin peste 1 kilometru distanţă. Ingineria sa e, deci extraordinar de curioasă.

Spre deosebire de vehiculele lunare americane, care erau conduse de astronauţi, Yutu 2 e conceput să poată înainta autonom, comunicând cu Pământul. Tocmai de asta, şi durata planificată a misiunii a fost mai lungă, de 3 luni, iar unicitatea misiunii de explorare era în locul aselenizării — pe partea nevăzută de pe pământ a Lunii.

Yutu-2 a aselenizat la 3 ianuarie 2019. Vehiculul are propulsie electrică pe toate cele 6 roţi ale sale, măsurând 1,5 metri x 1,0 metri x 1,0 metri. Cântăreşte 140 kg şi a fost proiectat pentru a se deplasa cu o viteză maximă de 200 metri pe oră, deci 0,2 km/h. Energia pentru propulsia sa, însă vine din panourile solare, de care acesta dispune.

În ciuda vitezei de 200 metri pe oră, pe care ar fi trebuit s-o poată atinge, de facto vehiculul lunar a parcurs, conform indicaţiilor odometrului său transmise la 6 iulie 2022, numai 1.224 metri, adică 1,24 km. În 3 ani şi 7 luni!

Foto: Nava cu care a aselenizat Yutu-2

De ce? Parţial din cauza ingineriei sale, parţial pentru că datorită autonomiei prin care-şi generează singur electricitate, a fost lăsat mai mult timp să exploreze Luna. Ingineria sa l-a făcut să înainteze încet, pentru că în noaptea lunară, care durează 14 zile şi jumătate de pe Pământ, acesta nu primeşte lumină solară şi prin urmare nu are energie. După asta, încă 24 de ore pământeşti după răsărit şi 24 ore până la apus, Yutu-2 e de asemenea inactiv. Iar când e amiaza zilei lunare, care durează câteva zile pământeşti, Yutu-2 stă nemişcat deja din cauza temperaturilor prea mari ale razelor solare directe, care pot atinge şi 127 grade Celsius. Aşadar, lui Yutu-2 îi rămân câteva zile pe lună în care poate înainta.

Dar şi această înaintare e lentă. Chinezii au adoptat o tactică foarte prudentă cu el şi au decis că, odată că vehiculul e deja pe Lună, e mai bine ca acesta să înainteze încet, dar sigur, explorând mai mult, decât să înainteze repede şi să rişte răsturnarea într-un relief foarte denivelat. Aşa că Yutu-2 înaintează cam câte 8-10 metri, după care face o fotografie şi o trimite pe Pământ, iar cei de aici estimează traiectoria pentru următorul segment de condus şi i-o trimit. Totul decurge încet, cu multe calcule şi prudenţă. Mai jos e indicată şi traiectoria efectuată de Yutu-2.

Această viteză lentă cu care operează vehiculul l-a făcut deja cel mai longeviv explorator lunar din istorie. Iar Yutu-2 a reuşit să trimită deja şi câteva rezultate importante pe Pământ din misiunea sa — imagini de înaltă rezoluţie cu suprafaţa şi relieful a acelei zone în care se află şi care nu fuseseră explorate îndeaproape anterior, o analiză profundă a compoziţiei solului, iar în 2021 o imagine trimisă de Yutu-2 arăta nişte formaţiuni pietroase de forme bizare, numită Mistery Hut. Unii o asemănau cu o construcţie, alţii cu un iepure, dar într-un final s-a dovedit o fi doar o rocă. Iar explorările continuă. E o inginerie ce mişcă acest vehicul cu paşi de melc, însă tot ea îi permite să nu depindă de alte surse de energie, folosind razele solare şi, teoretic, ar putea fi autosuficientă pentru mulţi ani înainte, dacă nu va întâmpina vreo dificultate neaşteptată în operare.