Ingineria neştiută a lui Sisu Nasu, vehiculul militar din Finlanda, care poate înainta prin zăpezi şi ape

Denumirea acestui vehicul poate suna necunoscută şi niţel bizară, însă Sisu e numele producătorului neştiut de camioane şi vehicule militare şi civile din Finlanda, despre care am mai scris anterior, iar Nasu e denumirea modelului acestui vehicul militar blindat, cu o inginerie interesantă, creat să înainteze peste tot, de la câmpii denivelate până la mlaştini, păduri sau chiar lacuri, pentru că Sisu Nasu e şi o amfibie.

Acest vehicul e unul esenţial pentru artileria finlandeză şi, chiar dacă suedezii produc un model de concepţie similară, dar mai mic, finlandezii şi-au păstrat principiul că o mare parte din tehnica militară trebuie produsă în interiorul ţării lor şi le-au dat sarcina celor de la Sisu să proiecteze un asemenea vehicul propriu la mijlocul anilor 80.

Sisu Nasu e un vehicul cu şenile, articulat, format din două unităţi, ambele cu tracţiune. Astfel, toate patru şenile ale vehiculului sunt motrice. Şenilele sunt realizate dintr-un schelet metalic, dar acoperite cu cauciuc pe partea cu care contactează cu terenul, astfel încât acestea rămân silenţioase atunci când rulează pe teren mai dur.

Manevrarea direcţiei are loc prin tije acţionate hidraulic, la punctul de joncţiune a celor două compartimente. Şenilele sunt şi foarte late, având 62 cm lăţime, iar asta face ca presiunea pe centimetru pătrat să fie foarte redusă.

Aceleaşi şenile, late, plus construcţia caroseriei propriu-zise, fac din Sisu Nasu un vehicul flotant, ceea ce-i permite să înainteze pe mlaştini şi lacuri de orice adâncime. Şenilele sunt cele care asigură propulsia în apă, la o viteză de 6-7 km/h. Pe teren solid, însă, Sisu Nasu poate alerga cu până la 65 km/h.

Ambele compartimente sunt menite să adăpostească soldaţi la bord, în total Sisu Nasu putând transporta 11 soldaţi. Caroseria e blindată, folosindu-se plăci de kevlar, iar sarcina utilă totală e de aproape 2 tone. Există şi versiuni fără blindaj. Majoritatea vehiculelor militare sunt echipate cu tunuri şi lansatoare de rachete anti aeriene şi antitanc, dar există şi versiuni echipaje drept ambulanţe militare sau transportatoare de muniţii.

Versiunea de serie a lui Sisu Nasu a fost testată în 1985, iar în 1986 armata finlandeză a şi plasat prima comandă de 11 vehicule. Acea primă versiune avea numele de cod NA-140 BT şi era echipată cu un motor V8 pe benzină, care provenea de la Rover, de 193 CP. Era acelaşi motor care se monta şi pe Range Rover-e la acea vreme.

Foto: Prima versiune a lui Sisu Nasu, cu motor de Rover

În 1992, însă, a urmat versiunea NA-110, care a renunţat la motorul britanic pe benzină şi a adopta un diesel V8 de 6,2 litri, de origine americană, de la General Motors. Acesta are 154 CP şi 346 Nm. Au mai existat şi alte versiuni cu blindaj suplimentar sau echipamente speciale.

În total, Finlanda a produs peste 500 exemplare ale diferitor versiuni Sisu Nanu, iar armata finlandeză foloseşte până în prezent cu succes aceste vehicule, Pe lângă forţele militare ale Finlandei, Sisu Nanu mai e folosit de armatele din Franţa, India, Mexic, dar de alte structuri nemilitare din Turcia şi China.