Istoria modelului Skoda Garde, cu motor amplasat în spate şi dotări generoase, supranumită cândva Alfa Romeo din est

Privind azi modelele Skoda puţini dintre noi ştiu sau îşi amintesc că au existat perioade când designerii şi inginerii mărcii se ambiţionau să concureze până şi cu italienii de la Alfa Romeo, într-o perioadă în care modelele Alfa erau surse de admiraţie. Maşina despre care vorbim azi, Skoda Garde, e un model produs într-o perioadă scurtă şi în puţine exemplare, aşa că pentru foarte mulţi ea e complet neştiută, mai ales că şi asamblarea a avut loc parţial la o altă fabrică, auxiliară. Dar e expresia unei tentative a Skoda de a crea un model sportiv, cu siluetă de coupe şi dotări de vârf!

Skoda Garde e succesorul modern, pentru deceniul anilor 80, al lui Skoda 110R, model poreclit cândva Porsche-ul din est, produs în vreo 57 mii exemplare. Skoda 110R avea şi ea o siluetă de coupe, care dădea mici aluzii la Porsche 911, iar având motorul amplasat în spate, analogia câştigase popularitate. Avea şi o mulţime de alte elemente de design asemănătoare, inclusiv la interior, şi primea dotări de vârf la interior. Dar avea o problemă — motorul prea slab, de doar 52 CP. De fapt, această problemă i-a bântuit pe cei de la Skoda aproape toată perioada în care regimul comunist al Cehoslovaciei considera că nu e nevoie de motoare mai mare pentru ei. Şi această problemă i-a urmărit şi când au conceput succesorul lui 110R.

Foto: Skoda 110R, predecesorul lui Garde

Inginerii Skoda fuseseră de mai multe ori atraşi de designul Alfa Romeo în anii 70 şi chiar au iniţiat discuţii despre posibile parteneriate cu italienii, care n-au mai fost fructificate. Cei de la Skoda au ajuns chiar să-l contracteze pe Giorgetto Giugiaro şi casa sa de design ItalDesign la începuturile sale, care le-a proiectat modelul Skoda 720, care nu mai ajunsese în producţie tot din cauză că funcţionarii comunişti au zis că e prea bun şi sofisticat, şi va fi şi prea scump.

Aşa că atunci când au început desenarea lui Skoda Garde, designerii Skoda au avut drept bază şi desenele lui Giugiaro pentru modelul 720, dar au tras cu ochiul şi la Alfa Romeo Alfetta GTV. Ei şi-au dorit un coupe practic, ci siluetă modernă, care să se contopească niţel cu cea de fastback, exact ca şi la Alfa. De această dată, era clar că modelul va intra în producţie, şi el ar fi urmat să fie asamblat la noua fabrică din Bratislava. Nu era o fabrică Skoda, ci una fondată de stat, ca un centru ce inginerie şi cercetare, cu producţie de serie mică, ce trebuia să treacă la un nou nivel datorită unui prim model de serie mare, iar acel model trebuia să fie acest coupe Skoda, alături de un sedan.

Noul model, numit Skoda Garde, a fost prezentat la târgul internaţional de inginerie din Brno, la 13 septembrie 1961. Maşina debutase cu un design diferit de tot ce avusese Skoda în anii 70 şi marca, practic, şi o nouă epocă pentru marca cehoslovacă, o tranziţie în anii 80, ai tehnologiei şi electronicii.

Spre deosebire de ideile lui Giugiaro, implementate pe prototipurile 720, care trebuiau să treacă la formula de amplasare în faţă a motorului, ca la Alfa Romeo, noua Skoda Garde a păstrat formula clasică pe care Skoda o folosea pe atunci, cu motor amplasat în spate. Motorul era poziţionat nu pe puntea posterioară, ci în spatele el, iar cutia de viteze era cea din care ieşeau semiaxele spre roţile spate.

Suspensia spate era una independentă, care avea braţe culisante, cu bare stabilizatoare adiţionale. Acest design al suspensiei s-a dovedit a fi foarte manevrabil în viaţa reală, neaşteptat de bun chiar, iar împreună cu direcţia cu pinion şi cremalieră, mult mai precisă, aceste ingrediente făceau maşina asta extraordinar de plăcută în condus, de o manevrabilitate de invidiat prin maşinile din întreg fostul bloc estic. Însă problema motorului prea slab persistase şi aici.

Motorul era unul de 1.174 cm cubi, cu 4 cilindri în linie, în 4 timpi, şi era unul răcit cu lichid, cu un circuit spre radiatorul plasat în partea din faţă. Acesta dezvolta 58 CP, fapt care era relativ mediocru până şi pentru blocul estic, nemaivorbind de comparaţia dorită cu motoarele Alfa Romeo. Dar, asta însemna să proiectezi o maşină cu pasiune într-o economie planificată — inevitabil întotdeauna de loveai de plafonări şi limitări.

Din fericire, maşina era uşoară, cântărind doar 915 kg. Avea 4,18 metri lungime, 1,61 metri lăţime şi doar 1,38 metri înălţime, şi venea în culori mult mai stridente decât modelele vremii, adoptând şi culori precum roşul intens, bej sau verde. Maşina avea întotdeauna barele de protecţie negre, punând accent că era prima Skoda care trecuse de la bare metalice la cele dintr-un material plastic special, a cărui avantaje erau flexibilitatea şi lipsa riscului de a rugini.

Greutatea redusă îi permitea acestei Skoda să rămână decent de sportivă. Ea putea atinge o viteză de 150 km/h, iar prima sută o atingea în 18 secunde. Astăzi poate suna ca o veşnicie, dar în acei ani şi Mercedes mai producea E-Class-uri care prindeau prima sută în peste 23 de secunde. Şi, apropo, datorită formelor aerodinamicii, anvelopelor speciale şi greutăţii reduse, o asemenea Skoda Garde indica un consum oficial de doar 6,5 litri/100 km la 90 km/h, sau 9,2 litri/100 km la viteza de 120 km/h, iar în regim urban media anunţată era de 8,9 litri/100 km. Motorul folosea deja benzină cu cifră octanică 95.

Povestea producţiei acestui model la Bratislava, însă, a fost plină de piedici. În anul 1980, cei din Bratislava semnaseră cu Skoda contractul prin care trebuiau să producă anual 80.000 de sedanuri din aceeaşi familii şi 18.000 coupe-uri Garde. În 1981, când modelul a fost lansat, fabrica din Bratislava încă nu era gata de producţia de serie, aşa că modelul a fost pus în producţie la Kvasiny. Abia în 1982, în luna mai, Garde a început a fi produsă şi la Bratislava, însă cadenţa medie era de 1,5 maşini pe zi. Prima mie de maşini a fost împlinită peste aproape 2 ani! Şi doar 3.500 de exemplare au fost produse în Bratislava până în 1984, cât a stat în producţie modelul. Ceva mai multe au fost produse la Kvasiny, dar oricum, în total s-au produs numai 11.179 de exemplare Garde.

Şi, apropo, numele de Garde n-a fost folosit pe toate pieţele din cauza unor probleme de interferenţă cu alte mărci. Au fost ţări în care maşina s-a numit 120 R Coupe, iar în unele ţări s-a numit şi Rapid.

Modelele Skoda au rămas în istorie şi ca fiind cele mai dotate modele Skoda din acea perioadă. Toate opţiunile de vârf pe care le avea marca erau prezente aici, de la tapiţerie din piele la scaune cu profilare anatomică, ce făceau corp comun cu tetierele. Chiar dacă nu avea puterea unei Alfa Romeo, această Skoda reuşise să ofere o gustare de dolce vita şi spirit de condus savuros într-o lume plină de restricţii, în care să fii diferit sau mai bun era de multe ori condamnabil. Poate de asta şi cariera modelului a fost atât de scurtă, de doar 4 ani incompleţi în producţie şi puţin peste 11 maşini fabricate.

Dar tocmai acest număr mic de maşini şi istoria ei o face azi una din cele mai căutare Skoda clasice, iar exemplarele bine păstrate se vând deja foarte scump. Maşina avea şi un călcâi al lui Ahile, tot la suspensia spate sofisticată. Ea nu trebuia încărcată la maxim, pentru că braţele se puteau îndoi sub greutate, iar ulterior unghiul roţilor putea avea de suferit spre lăţire. Tocmai de asta, unii pasionaţi fie nu încărcau niciodată la maxim maşina, fie sudau ranforsări pe acele braţe.