Istoria neştiută a moldoveanului George de Bothezat, inginerul care a creat primul elicopter funcţional, acum 100 ani

Acum câteva zile, publicam un articol care a fascinat pe bună dreptate cititorii noştri, despre echipa de ingineri din Moldova, care produce drone de concepţie proprie. Foarte mulţi au fost cei, care au rămas impresionaţi de faptul că printre noi există ingineri atât de avansaţi în aeronautică, mai ales că inginerii din Moldova produc atât drone ce planează ca avioanele, dar şi din cele care decolează vertical, cu 4 elice, ca un elicopter quadrocopter. Ei bine, astăzi vom afla cu toţii că Moldova a avut talente aeronautice şi acum 100 de ani. E o istorie dintre cele mai puţin ştiute, şi e fascinantă până la incredibil. Dar, un moldovean pe nume George Botezat, sau George de Bothezat cum a rămas el în istorie, a fost omul care a creat primul elicopter funcţional din istorie, care a reuşit să zboare şi să planeze în aer. Şi acel elicopter avea tot 4 elice orizontale.

În multe înscrisuri istorice, George de Bothezat figurează ca având locul naşterii drept imperiul rus, ceea ce nu e greşit, pentru că în anul naşterii sale, 1882, Republica Moldova de azi era sub ocupaţia acelui imperiu, fiind în componenţa sa. Familia sa era una de oameni avuţi, iar naşterea propriu-zisă a viitorului inginer ar fi avut loc la Sankt-Petersburg. George şi-a făcut studiile liceale în Chişinău, însă, la Liceul Real, absolvind în 1902.

Au urmat un şir de studii inginereşti şi perfecţionări la universităţi din Harkov, ba chiar şi la Liege în Belgia, apoi alte două universităţi din Germania, iar în 1911 şi-a luat şi doctoratul la Sorbona în studiul stabilităţii avioanelor. După aceste studii, Bothezat mersese în Sankt Petersburg, pentru a coopera cu o echipă de ingineri şi profesori universitari. George, însă, era interesat nu atât de aparatele de zbor cu planare, cât de cele cu elice. La acea vreme existau doar studii teoretice că, la suficiente turaţii şi o arie suficientă a elicelor, s-ar putea genera suficientă forţă de propulsie încât un aparat de zbor să poată decola şi să se menţină în aer.

În 1914, odată cu primul război mondial, George de Bothezat fusese implicat împreună cu acea echipă de ingineri în mai multe proiecte la comandă de stat, inclusiv proiectarea parţială a unui avion, dar după revoluţia sovietică din 1917 acesta s-a văzut nevoit să plece departe. Şi în mai 1918 a plecat în SUA, pentru ca deja în iunie 1918 să fie angajat în SUA comitetul naţional de consultanţă în aeronautică. Prin urmare, potenţialul şi cunoaşterea inginerului originar din Chişinău i s-au recunoscut imediat în SUA. Iar în scurt timp după această angajare, moldoveanul a fost invitat să predea lecţii universitare la renumitul MIT din Massachusetts.

Foto: George de Bothezat în SUA

Fiind într-un mediu în care era apreciat şi ascultat, George s-a simţit încurajat să încerce a-şi pune în aplicare ideile sale de aparate de zbor cu elice. A contactat armata SUA, iar în 1921 aceştia l-au angajat şi i-au asigurat finanţarea sa şi a unei echipe de ingineri pentru a dezvolta un elicopter cu 4 elice pe care acesta-l proiectase. Moldoveanul şi echipa sa au primit câteva hangare de pe aeroportul militar Wright din Dayton, Ohio, pentru a dezvolta şi experimenta proiectul, testările urmând să se desfăşoare pe aeroportul alăturat, McCook. Iar armata americană a avut aşteptări mari, mizând că dacă invenţia va funcţiona, va însemna un avantaj strategic important.

Foto: George de Bothezat şi echipa sa de ingineri, muncind la crearea elicopterului în hangarele oferite de armata SUA

Construcţia a evoluat rapid, iar deja în vara anului 1922, exact acum 100 de ani, hangarele unde munceau George de Bothezat şi echipa lui erau inspectate frecvent de înalţi oficiali din armata americană, nerăbdători să vadă progresul aparatului de zbor. În arhivele SUA am reuşit să găsim fotografii de o calitate excepţională a documentării acestei perioade.

Foto: Generalul Mitchell, în vizită la echipa lui de Bothezat pentru o inspecţie

Inginerul moldovean a ales o construcţie a elicopterului care-i purta nume, care să aibă 4 braţe majore, pe fiecare fiind poziţionată câte o elice orizontală, pentru a asigura propulsie pe verticală. Fiecare elice avea un uşor unghi de înclinare spre interior, cu ideea că fluxurile de aer vor fi dispersate în puţin spre exterior, asigurând stabilitatea aparatului de zbor.

Două din aceste braţe avea şi câte o elice verticală la început, care trebuiau să asigure mişcarea pe orizontală, pe lângă portanţa asigurată de cele 4 elice mari.

Propulsia tuturor elicelor era asigurată de un singur motor cu ardere internă, cu pistoane radiale, de origine Le Rhone, care dezvolta 180 CP. Forţa era transmisă prin roţi dinţate şi axe către elice, iar pentru a putea varia controlul direcţiei, elicopterul avea unghi variabil la palele elicelor. Astfel, o elice cu aceleaşi turaţii poate genera mai multă sau mai puţină forţă de propulsie, în dependenţă de unghiul palelor, un principiu folosit şi azi în aeronautică.

Primul zbor de test al elicopterului a avut loc la 18 decembrie 1922. Acesta s-a ridicat în aer la circa 1,8 metri şi s-a menţinut, dar inginerii au înţeles că cele 4 elice mari au nevoie de mai multă putere, iar elicele verticale păreau mai mult să încurce decât să ajute. George de Bothezat şi-a dat seama că prin variaţia de viteză sau forţă de propulsie a propulsoarelor verticale se putea atinge mişcarea pe orizontală, la fel cum fac şi azi dronele. Aşa că a demontat cele două elice verticale şi a cumpărat un motor de Bentley de 220 CP, pentru a avea puterea necesară.

Foto: Imagine de la primul zbor reuşit de test al elicopterului

La 21 februarie 1923, elicopterul modificat a efectuat un zbor istoric, de 2 minute şi 45 secunde, în care ar fi atins peste 40 km/h viteză orizontală şi ar fi menţinut o altitudine de circa 6 metri.

După acel zbor de succes, George de Bothezat i-a trimis fotografii cu dedicaţie renumitului Thomas Edison, cu care reuşise să stabilească o relaţie de amiciţie profesională. Edison i-a răspuns moldoveanului cu o felicitare, în care se spunea „Din câte ştiu, tocmai ai creat primul elicopter din lume care a reuşit să zboare cu adevărat”.

Au urmat publicaţii în revista Time din SUA, iar invenţia moldoveanului a devenit cunoscută mai ales în mediul inginerilor. În anul 1923 au mai fost realizate circa o sută de zboruri de test, inclusiv cu până la 4 oameni şi diferite sarcini, or, elicopterul urma să aibă şi versiuni civile, şi militare.

Foto. Zbor de 4 oameni cu elicopterul, anul 1923

Totuşi, în următorul an armata SUA a avut alte tehnologii pe care să pună accent şi, considerând că elicopterul e prea puţin practic pentru scopurile sale a închis proiectul de dezvoltare a acestuia. George de Bothezat s-a mutat la New York şi şi-a deschis o companie de elice navale, pe care le-a livrat ulterior inclusiv marinei americane.

Şi au mai trebuit să treacă alţi aproape 20 de ani, până în 1939 un elicopter Sikorsky, mai apropiat de forma cunoscută azi, a reuşit să-şi ia zborul din nou şi să dea startul dezvoltării. Dar, de fapt, în 1938, de Bothezat a reînceput lucrul la un nou elicopter, cu elice coaxiale şi a reuşit să şi testeze unul în 1938, numit SV-2, în rol de prototip. După el se intenţiona construirea adevăratului elicopter mai mare, SV-5, dar de Bothezat a decedat înainte de a-l finaliza de proiectat. Aşa că-n 1939 zborul celor de la Sikorsky, cu un elicopter cu o singură elice mare şi altele două mai mici pe coadă a fost cel care şi-a însuşit mai mulţi lauri, deşi a durat doar câteva secunde, cu mult mai puţin decât cele 2 minute şi 45 secunde ale elicopterului dezvoltat de Bothezat 16 ani mai devreme.

Aşadar, George de Bothezat rămâne a fi, de facto, inginerul care a dezvoltat primul elicopter funcţional, acum 100 de ani! Un inginer care a făcut liceul la Chişinău cândva, după care universităţi în mai multe oraşe ale lumii şi care într-un final a materializat elicopterul său fiind susţinut de armata SUA!