Istoria recordului de viteză de acum 71 de ani, când un Porsche cu motor de 1,5 litri a alergat la viteză maximă 3 zile în continuu

Acum 71 de ani, în anul 1951, Porsche era încă la începuturile sale, iar motoarele pare propulsau creaţii din acea vreme erau de dimensiuni modeste. Porsche 356 SL, de exemplu, avea un motor de doar 1,1 litri iniţial, apoi apăruse şi unul de 1,3 litri şi abia ulterior şi unul de 1,5 litri. Era încă o perioadă în care compania germană îşi muta sediul din Austria în Germania şi mai producea încă maşini în Austria, iar în Germania o făcea pe baza unui contract cu o fabrică din Stuttgart. Şi cu toată această logistică incipientă, ingineria Porsche deja avea pretenţia să bată recorduri.

Cei de la Porsche îşi propuseseră deja să participe şi Le Mans, pentru a demonstra lumii fiabilitatea şi performanţa lor. Dar atunci când boxerul de 4 cilindri pe care-l aveau pe Porsche 356 a apărut în ipostază de 1,5 litri, s-a găsit un entuziast pe nume Richard von Frankenberg, care şi-a propus să bată un record mondial la viteză în clasa motoarelor de 1,5 litri.

Acea versiune de Porsche 356 SL avea un motor boxer experimental de 1.488 cm cubi, răcit cu aer, evident. Motorul avea pereţii interiori ai cilindrilor realizaţi dintr-un aliaj special, iar valvele erau acoperite cu sodiu, pentru disiparea mai bună a căldurii. Două carburatoare Solex 40 asigurau amestecul de aer şi benzină pentru ardere. Datorită acestei inginerii, acel motor de Porsche dezvolta 72 CP la 5.100 rpm. Această versiune experimentală a fost urmată mai apoi de una de serie, cu 60 CP.

La sfârşitul lui septembrie 1951, însă, Richard von Frankenberg venise cu echipa sa şi a celor de la Porsche pe circuitul Montlhery din apropiere de Paris, pentru stabilirea recordului de viteză. Două exemplare au încercat să atingă recorduri în clase diferite — unul cu motor de 1,3 litri şi unul cu noul motor de 1,5 litri.

Porsche-ul de 1,3 litri a bătut două recorduri mai puţin notorii în segmentul său. Însă adevărata revelaţie a adus-o Porsche-ul de 1,5 litri, condus Richard von Frankenberg şi echipa sa de piloţi de schimb, formată din Walter Glockler, Fritz Huschke von Hanstein, Petermax Müller şi Hermann Ramelow. Pentru a putea spera la un record, maşina trebuia să alerge în continuu timp de 72 de ore, cu opriri scurte doar pentru alimentare şi schimbare de piloţi. Circuitul favoriza vitezele mari, întrucât curbele aveau traseul înclinat, astfel încât nu era nevoie de frânări intense pentru a le trece. Fiecare tur avea 2,54 km lungime, iar la un moment dat se ajunsese la un ritm de 57 secunde per tur.

De două ori s-a rupt o curea a motorului şi a trebuit schimbată rapid. Iar către final s-a stricat şi cutia de viteze, ea refuzând cuplările în mişcare. Asta a făcut ca piloţii să conducă spre sfârşit doar în treapta a 3-a, turând motorul la maxim.

La 2 octombrie 1951, după 72 de ore de condus aproape neîntrerupt, Porsche-ul a parcurs 10.987 km, cu o viteză medie de 152,34 km/h. Această medie include şi momentele de staţionare pentru mici reparaţii, şi schimbările de piloţi, şi alimentările, iar pe circuit, în segmentele de linie dreaptă, maşina atingea constant peste 200 km/h. Viteza medie a unui tur, fără a lua în calcul pauzele, era de peste 160 km/h.

Şi toate astea cu un motor de doar 1,5 litri, construit acum 71 ani!