Ingineria neştiută a lui Krupp Titan, camionul din Germania de cândva, cu două motoare diesel, în doi timpi

În istoria camioanelor produse în Germania, a existat la un moment dat un camion care reprezenta vârful tehnologic al timpului său, fiind cel mai mare, cel mai capabil şi cel mai puternic camion, graţie unor ingineri creativi, care au putut găsi metode de a ocoli restricţiile. Vorbim de camionul Krupp Titan, un model care a fost cunoscut aproape doar în patria sa şi poate suna necunoscut pentru cei mai mulţi dintre noi. Dar ingineria sa e atât de curioasă încât trezeşte admiraţia şi la 70 de ani după ce a fost concepută.

Camionul era produs de Krupp, un producător care nu mai există astăzi sub formă de creator de camioane. Însă actualul grup industrial ThyssenKrupp, specializat în prelucrare de oţel şi producţie de nave şi ascensoare, este succesorul Krupp-ului de altă dată. De fapt, fabrica din Essen, care asambla camioane, a fost distrusă în cel de-al doilea război mondial şi a fost relocată de câteva ori, până a revenit în 1951 în Essen.

Ei bine, la începutul anilor 50 Germania se avântase într-un miracol economic şi era nevoie de camioane mari şi puternice. Krupp s-a gândit că conceapă camionul suprem al Germaniei, mai ales că avea experienţa altor modele mai mici, produse anterior, dar şi a componentelor pentru motoare diesel, livrate inclusiv altor producători. Problema era, însă, că după cel de-al doilea război mondial, producătorii germani aveau interdicţia de a produce motoare de camioane mai puternice de 150 CP. Iar pentru un camion mare şi suprem, era nevoie de mai multă putere.

După gândiri şi căutări de soluţii, cei de la Krupp au venit cu soluţia pentru camionul Titan. Un motor nu putea avea mai mult de 150 CP, şi asta era o interdicţie ce nu permitea excepţii, însă nimeni nu interzicea să montezi două motoare pe un camion. Şi inginerii Krupp au făcut exact asta — au luat două motoare de 3 cilindri în linie şi le-au unit printr-un singur arbore cotit, creând efectul asemănător unui motor cu 6 cilindri în linie.

Foto: Cele două motoare, unite, de pe Krupp Titan

Cele două motoare de 3 cilindri în linie erau diesel, cu injecţie directă, răcite cu lichid, dar funcţionau în doi timpi. Motoarele, fiind cu doi timpi, nu aveau valve de admisie, ci cămăşi de admisie, însă aveau valve de evacuare, câte 3 pentru fiecare cilindru, montate în partea superioară a cilindrului. Valvele erau acţionate de arbori cu came, care erau acţionaţi prin roţi dinţate de arborele cotit. Fluxul de aer pentru combustia prin compresie era asigurat de o pompă separată.

Foto: Aşa arătau cele două motoare lipite longitudinal

Cilindreea totală a celor două motoare ajungea, astfel, la 8.724 cm cubi, iar fiecare din cele două motoare livra 95 CP la început, în anul 1950, când fusese lansat camionul. Puterea cumulată ajungea astfel la 190 CP.

Motorul dublu era cuplat la o cutie manuală cu 6 trepte, fără niciun sincronizator, prin urmare era nevoie de două apăsări de ambreiaj la fiecare schimb de treaptă. Volanul nu avea servodirecţie, fapt care făcea rotirea lui incredibil de grea, chiar dacă diametrul mare şi raportul de transmisie mai mic al coloanei de direcţie trebuia să mai micşoreze din sarcină. Totuşi, majoritatea şoferilor de camioane din zilele noastre pur şi simplu ar refuza să conducă un asemenea camion, pentru manevrarea căruia trebuia să depui un efort ca la sala de forţă! Şi toate astea pe un camion cu benă sau chiar cu remorcă, ce putea ajunge în total la peste 21,5 metri lungime!

Din fericire, frânele erau asistate de un sistem de aer comprimat. Apropo, inginerii munciseră mult la calibrarea şi sincronizarea celor două motoare şi a pompelor de injecţie, ori, şoferul trebuia să poată apăsa o singură pedală de acceleraţie pentru cele două motoare de sub capotă.

Foto: Interiorul cabinei lui Krupp Titan

În 1951 producţia a fost mutată înapoi la fabrica reconstruită din Essen, iar motoarele au fost actualizate, pentru a produce 105 CP fiecare, deci 210 CP în total. Şi, apropo, pe planşa de bord, din cauza faptului că sub capotă erau două motoare, multe din indicatoare erau câte două la număr — două indicatoare de presiune de ulei, două indicatoare de temperatură de ulei şi un indicator generat al temperaturii apei din sistemul de răcire, or, radiatorul era doar unul la număr.

Viteza maximă a camionului nu era mare, de doar 62,5 km/h, iar consumul era extraordinar de mic, pentru un camion de 16 tone masă totală, chiar şi pentru zilele noastre — de doar 20,0 litri/100 km. Surprinzător, dar între 1950 până în 1954, cât a fost în producţie Krupp Titan, au fost produse doar 976 de asemenea camioane!

Deci, nici măcar o mie de exemplare, ceea ce a contribuit la uitarea acestuia, iar cine mai deţine în zilele noastre un asemenea Krupp Titan în stare bună, îl poate vinde la un preţ comparabil cu un Lamborghini clasic!