Istoria neştiută a primului camion minier românesc DAC, cu două motoare diesel şi o cutie de viteze

România a avut o perioadă, în decursul anilor 80, când a produs camioane miniere uriaşe, în mare parca la uzina din Mârşa, ajungând chiar să fabrice mastodonţi de 120 de tone de sarcină utilă, precum DAC 120 DE. Dar înainte de toate astea, în anii 70, a existat un prim model de camion minier, care a deschis calea tuturor celorlalte. Despre el au rămas foarte puţine informaţii în arhivele de azi, pentru că acesta a fost construit într-un singur exemplar şi, pentru că ingineria sa a demonstrat probleme în exploatarea de test, fapt care a dus la proiectarea unui alt camion ulterior, diferit. Vrem azi să vedem care era esenţa acestei inginerii curioase, deşi toată istoria are şi părţi necunoscute, pe care nu le-am putut afla în deplinătate.

Era anul 1972 când a fost pusă la cale crearea primului camion minier. Pe atunci, uzina mecanică Mârşa nu fusese încă reprofilată pentru producţia lui, or, asta s-a întâmplat în anii 80, iar noi vorbim deocamdată de prima încercare de a crea un camion minier specializat, care a avut loc la fabrica din Braşov. Acest prim camion purta numele complet de DAC 46/30.270DK, numit uneori şi în formă mai simplă, DAC 46/30.

Camionul a fost construit pe un şasiu cu 3 axe şi avea tracţiune 6x4, punţile 2 şi 3 fiind motrice. Cabina era una îngustă, doar pentru locul şoferului, deşi capota era una foarte lată, iar această cabină unitară îl şi alinia imediat la stilistica basculantelor miniere. Dimensiunile erau impresionante faţă de alte camioane româneşti produse anterior — 7.895 mm lungime, 3.100 mm lăţime şi 3.200 mm înălţime! Camionul avea circa 16 tone de masă proprie şi putea transporta 30 tone în bena sa.

Pentru că vorbim de atât de multe tone, care urma a fi tractate în relief dificil de mină, cu gradient mare, fabrica de camioane din Braşov trebuia să-i asigure camionului o putere sporită pentru a face faţă acestor solicitări. Inginerii din Braşov au decis să folosească două motoare din cele pe care le aveau disponibile şi care erau folosite la camioanele Roman. E vorba de motorul Saviem 797-05, cu o cilindree de 5,5 litri, cu 6 cilindri în linie, care scotea 135 CP şi 370 Nm. În formula de două motoare de pe camionul minier, s-a obţinut o putere cumulată de 270 CP şi un cuplu de 740 Nm. De ce nu s-a folosit un singur motor mai puternic? Pentru că nu exista, deocamdată, iar motorul diesel V8 de concepţie românească 1240-V8-DT a fost lansat abia 10 ani mai târziu, în 1982.

Şi mai curios e faptul că DAC 45/30 făcea uz de acele două motoare, însă de o singură cutie de viteze. Însă modul în care cele două motoare îşi transmiteau puterea unei singure cutii rămâne o enigmă. De multe ori, când publicăm asemenea articole, ne citesc şi comentează chiar şi inginerii care au muncit cândva în aceste proiecte, aşa că dacă ne citeşte vreunul din ei şi ar putea să ne spună mai multe despre funcţionarea acestui tandem enigmatic de două motoare şi o cutie, îl îndemnăm să ne dea un mesaj direct, şi am publica o completare la acest articol.

Cert e că acest camion a fost pus în operarea de test în anul 1974, iar după o perioadă de muncă intensă, au fost oferite câteva concluzii curioase. Se pare că motoarele erau concepute să poată funcţiona şi alternativ, şi în tandem. Când funcţionau împreună, sincronizarea acestora era imperfectă, iar când funcţionau separat, motorul care era inert devenea mai rece şi cauza pierderi energetice celuilalt. Din nou, din lipsa unei scheme exacte a modului în care erau conectate cele două motoare, ne este imposibil să înţelegem semnificaţia deplină a acestui verdict, deşi putem intui cu toţii că ar putea fi vorba de un circuit de răcire comun, sau chiar de o conectare longitudinală între cele două motoare, cu legătură mecanică directă între ele.

Un alt aspect al verdictului a fost că întregul lanţ de transmisie, de la cutie de viteze la arbori cardanici, a manifestat un grad de uzură neaşteptat de mare, din cauza conectării a două motoare la cutia de viteze şi greutăţii uriaşe pe care o transporta camionul. Mai târziu, în anii 80, industria românească a trecut la producţia de camioane miniere cu propulsie electrică, pe baza energiei generate de motoare diesel. Acest principiu e considerat mult mai potrivit pentru camioanele miniere grele, excluzând din ecuaţie cutia de viteze şi arborii cardanici, iar uneori chiar şi diferenţialele. Exploatarea acestui prim DAC 46/30, cu o transmitere mecanică a puterii către roţi, a arătat şi motivele din care pentru asemenea camioane e mai indicată o transmisie diesel electrică. Inginerii din Braşov n-au lăsat mâinile în jos, însă, şi în scurt timp au mai dezvoltat un camion minier cu transmitere mecanică a puterii, dar cu un singur motor mai mare, iar apoi şi fabrica Mârşa a fost reprofilată pentru a produce camioane miniere tot mai mari şi mai perfecţionate. Totuşi, deschizătorul de drum rămâne a fi acest prim şi neştiut DAC 45/30.