Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

Istoria neştiută a autobuzelor construite pe bază de camioane pentru Nairn, ruta imposibilă din deşert de acum 70-100 de ani

7 Decembrie 2022 - 20:22
Ilie Toma
Cândva, în timpurile de demult când legăturile de transport dintre ţări erau încă mult mai vagi şi puse în dificultate de relieful şi geografia neprietenoasă, doi fraţi din Noua Zeelandă au reuşit să creeze prima ruta regulată de maşini, iar apoi şi autobuze prin deşerturile Orientului Mijlociu, între Damasc şi Bagdad, fără ca pe acolo să fi existat drumuri pavate. Şi astăzi o asemenea misiune ar fi dificilă, însă acum 100 de ani, ea era considerată o rută necesară, dar imposibilă. Cei doi fraţi nu doar că au reuşit să o facă posibilă, dar au asigurat confort de primă clasă pasagerilor lor, galopând prin desert şi asigurându-le până şi aer condiţionat la bord, în acele timpuri!
Cei doi fraţi Nairn, pe nume Norman şi Gerald, s-au născut în Blenheim, Noua Zeelandă, iar în copilărie, tatăl lor, de profesie medic, a fost primul om din Noua Zeelandă care a deţinut o maşină proprie, fapt care le-a inspirat dragostea pentru vehicule motorizate. Înainte de primul război mondial, cei doi fraţi aveau deja o o afacere proprie în ţara lor, un dealer de motociclete, şi importau inclusiv Harley Davidson. Dar în timpul războiului, aceştia au trebuit să se înroleze în armată şi au luptat pentru armata britanică în Orientul Mijlociu. Aşa au ajuns cei doi să cunoască mult mai bine specificul şi problemele din acea regiune.
După război, cei doi fraţi au încercat să vândă foste vehicule militare în Noua Zeelandă, dar afacerea nu le-a mers prea bine. Aşa că cei doi s-au gândit să revină în Orientul Mijlociu şi să organizeze acolo transporturi între Beirut (Libanul de azi) şi Haffa (Israelul de azi), cu maşinile pe care nu le puteau vinde. Acea rută este deservită de mici căruţaşi cu vehiculele lor, iar cei doi au fost primiţi cu ostilitate, aşa că s-au reorientat spre transportul de poştă în aceeaşi regiune.
În 1923, consulul britanic din Damasc, Siria, îi contactase şi le solicitase să vadă dacă pot organiza o rută regulată cu maşini între Damasc în Siria şi Bagdad, în Irak. Pe atunci, după primul război mondial, Siria şi Libanul de azi erau administrare de Franţa, iar Irakul de Marea Britanie, prin mandat al Ligii Naţiunilor. Ruta dintre Damasc şi Bagdad era importantă încă din timpurile antice, dar totodată considerată extrem de dificilă, pentru că însemna traversarea deşertului Sirian. Distanţa între cele două oraşe e de circa 800-880 km, în dependenţă de traseul ales, iar călătorii mai lenţi o făceau în mai multe săptămâni. Poşta ajungea în 4 săptămâni, de exemplu! În 1923, planurile pentru construcţia unei căi ferate fuseseră suspendate şi era nevoie de un transport mai rapid. Aşa că, cei doi fraţi s-au gândit cum ar putea asigura o legătură mai viabilă.
Foto: Un model Cadillac Type 63, imagine simbol

În aprilie 1923, cei doi fraţi au făcut 6 călătorii de încercare între Damasc şi Bagdad, cu maşini. Prima călătorie le-a luat 3 zile, fiind făcută cu un Buick, un Oldsmobile şi o Lancia. Apoi au încercat şi alte mărci, el urmând să aleagă maşinile care putea rezista reliefului dur din deşert, care era acoperit cu o crustă pietroasă, putea fi rapide şi puteau să reziste căldurii fără a-şi supraîncălzi motoarele. În final au optat pentru Cadillac, maşinile americane dovedindu-se cele mai durabile pe atunci. Demonstrând fezabilitatea acelei călătorii prin deşert, cei doi fraţi le-au propus autorităţilor britanice să stabilească o legătură de poştă iniţial, şi ele au acceptat. Au acceptat şi autorităţile franceze din Damasc, şi au fost de acord să le dea şi aur pentru a plăti triburile din deşert, ca să se asigure tranzitare în siguranţă.
În octombrie 1923 a fost înfiinţată compania de transport Nairn şi au fost cumpărate 6 exemplare Cadillac Type 63. Acestea au fost modificate pentru a avea rezervoare mai mari de benzină, au primit şi rezervoare de apă potabilă, loc pentru provizii şi chiar cutii cu gheaţă, pentru a putea rezista eventual şi o săptămână în deşert. Aveau şi piese de schimb la ele. Astfel a început asigurarea acelei rute imposibile, cu acele Cadillac-uri, care s-au dovedit capabile de a călători cu 110 km/h prin deşert, în zonele unde crusta era suficient de tare. Serviciul a fost atât de popular, încât fusese apreciat şi de autorităţi, şi de oameni de afaceri, şi de presă, iar în 1925 deja opera 11 maşini pe acea rută, iar timpul de deplasare se redusese la 24 de ore. Acele Cadillac-uri se dovediseră practic indestructibile, parcurgând câte 320.000 km prin deşert rezistând dârz. Graţie radiatoarelor mari, motoarele erau răcite excelent, iar maşinile îndurau orice condiţii. Şoferii au devenit maeştri în condus, având şi o tactică specială de a se învârti cu maşinile fără a se răsturna când dădeau peste teren alunecos. Mergeau în coloană, pe rute clare, ce ocoleau pericolele. Dar cererea era atât de mare, încât în 1925 devenise clar că e nevoie de vehicule şi mai mari.
Foto: Două Cadillac-uri într-un afiş dedicat rutei

Cei doi fraţi Nairn au ales să comande autobuze special adaptate pentru ei de la compania americană Six-Wheel Company şi ACF. Aceste autobuze aveau roţi duble spate, deci 6 roţi în total, şi erau propulsat de motoare Continental de 110 CP, cuplate la cutii cu 8 trepte. Fiecare cântărea 7 tone, dar putea duce 14 pasageri şi 250 kg de bagaje. Viteza maximă era de 88 km/h, iar la interior fiecare pasager lua loc pe un fotoliu confortabil.
În 1927, impresionat de confortul de la bord, regele Faisal al Irakului le-a dat numele oficial de Babilon acestora. Între timp, apăruseră şi variaţii de rută, care cuprindeau şi Beirutul, iar întregul traseu avea până la 1.150 km.
După 9 ani de la comandarea acelor autobuze, fraţii Nairn au impresionat din nou publicul, când au cumpărat două autobuze noi Marmon-Herrington. De fapt, erau autobuze speciale, create pe bază de camioane, special pentru această rută imposibilă. Camionul propriu-zis era unul 6x6, cu două punţi spate, ambele cu roţi duble, dar toate 3 punţi erau motrice.
La camion era ataşat compartimentul propriu-zis al autobuzului, cuplat într-o şa similară cu cele de azi de la camioanele cap tractor cu remorci. Compartimentul acestui camion din 1934, însă, era un autobuz cu două nivele, şi era complet izolat de praf!
În interior existau 32 de locuri de primă clasă pentru pasageri, dar şi bufet, toaletă şi spaţiu pentru 1 tonă de bagaje! Camionul era propulsat de un diesel de 200 CP, care putea mişca acest autobuz mastodont de peste 20 metri lungime cu o viteză de până la 80 km/h prin deşert!
Însăşi autobuzul era o operă de inginerie nemaivăzută, de o anduranţă nemaiîntâlnită şi totodată de un confort nemaiîntâlnit.
Şi, în fine, încă alte două autobuze de concept similar lui Pullman, dar evoluat, au apărut pe ruta din deşert în 1937. Ele erau construite personalizat, tot cu remorcă similară, dar cu un singur nivel, pe care şasiurilor de camioane asamblate de Edward G. Budd Company, dar cu mult mai multă muncă de construire şi adaptare locală de către mecanicii Nairn. În compartimentul de autobuz, pentru prima dată în lume, exista un sistem de aer condiţionat, inventat ceva mai devreme, dar niciodată anterior pus pe un asemenea tip de vehicul. Deci, pasagerii se puteau alinta în răcoare, li se servea băuturi la bord, iar fotoliile erau şi mai confortabile. La bord încăpeau 18 pasageri, iar camionul era propulsa de un motor Cummins diesel, de 150 CP. Iar timpul de călătorie s-a redus de la 24 de ore la 18 ore.
Aceste autobuze pe bază de camioane erau deservite tehnic cu regularitate de mecanicii Nairn, care aveau un atelier în Damasc, cu 85 de oameni angajaţi. Până în 1958, cât au alergat ele, au reuşit să parcurgă fiecare câte circa 2 milioane de mile, adică circa 3,2 milioane de km! În 1958, ruta nu a mai fost posibilă din cauza schimbărilor politice din regiune, iar compania a fost lichidată în 1959, istoria acestor autobuze fascinante, care au asigurat cândva o rută imposibilă de deşert, rămânând un simbol al epocii sale, despre care azi se ştie tot mai puţin.
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter