Din vremea când Lancia ştia să facă maşini geniale, o Delta S4 Stradale superbă, scoasă la vânzare în Italia

În zilele noastre, Lancia e doar o amintire a gloriei de cândva, întrucât marca italiană doar promite o relansare frumoasă, însă deocamdată are un singur model produs, îmbătrânit moral, pe care-l tot împrospătează cu culori noi sau câte un nou artificiu. Maşina despre care vorbim azi, însă, vine dintr-o cu totul altă perioadă a celor de la Lancia, perioada în care emblema Lancia era lipită pe maşini cu adevărat geniale, create de ingineri care puteau merge mândri pe stradă spunând unde lucrează. Iar când deţineai o Lancia, o spuneai de obicei cu o mândrie la fel de mare.

Ei bine, săptămâna trecută vorbeam într-un articol de modelul bizar Beta Montecarlo şi spuneam că mai târziu pe baza lui a fost creată renumita maşină de raliu Lancia 037. După câţiva ani de carieră a acelei maşini de raliu, însă, a venit şi următoarea, numită Lancia Delta S4, fabricată în anii 1985 şi 1986, care era o evoluţie a lui 037.

Foto: Lancia Delta S4 de raliu

Şi, ca întotdeauna pentru maşinile de raliu din grupa B, era nevoie şi de minim 200 de maşini de stradă, care să fie apropiate tehnic şi care să fie vândute publicului. Acea versiune de stradă şi este maşina despre care vorbim azi, Lancia Delta S4 Stradale.

Atât maşinile din cursele de motorsport, cât şi cele de stradă, au fost primele din istorie care au aplicat un mic compresor mecanic în combinaţie cu o turbină mai mare, rolul compresorului fiind să reducă turbolag-ul la turaţii joase, după care turbina se făcea simţită la turaţi mai mari. Ulterior, asemenea formula au mai fost aplicate de alţi producători, inclusiv motorul 1.4 TSI de la VW de mai târziu avea asemenea ipostaze, dar anume inginerii Lancia au fost primii care au folosit această combinaţie pe Delta S4.

În rezultat, motorul maşinii de raliu, de doar 1,8 litri, dezvolta 490 CP conform informaţiilor oficiale, iar cele neoficiale îl creditează chiar cu 507 CP. Mai mult ca atât, în testele inginerilor italieni, înainte de sezonul din 1985 de raliu, aceştia au constatat că mărirea presiunii de turboaspirare până la 5 bari poate aduce puterea maximă la puţin peste 1.000 CP, din aceiaşi 1,8 litri, iar motorul rezista! Într-un final, puterea a fost setată la jumătate din acest potenţial, pentru fiabilitate, dar asta spune enorm despre ingineria de care era capabilă Lancia în acele vremuri!

Lancia Delta S4 Stradale era mai domolită în performanţe, bineînţeles. Motorul era tot de 1,8 litri, twin cam, şi avea compresor şi turbină, dar dezvolta „doar” 250 CP. Nici azi nu prea există motoare de 1,8 litri care să livreze o asemenea putere!

Pentru a-şi asigura o asemenea performanţă, motorul făcea uz de două intercooler-e, răcind astfel şi mai bine aerul de admisie. Fireşte, motorul folosea şi injecţie. Maşina prindea prima sută în 6 secunde şi atingea cu uşurinţă 225 km/h.

E curios că versiunea civilă, Delta S4 Stradale, a păstrat aceeaşi configuraţie a sistemului de tracţiune integrală, având 3 diferenţiale, fiecare setat diferit. Cel central, între axe, transmitea 30% cuplu pe puntea faţă şi 70% către spate, pentru că aşa se putea conduce în drift continuu în raliuri. Diferenţialul faţă era deschis şi-şi putea varia distribuţia în mod natural către cele două roţi inclusiv trimiţând tot cuplul unei roţi dacă ea-şi pierdea aderenţa. Diferenţialul spate, însă, era autoblocabil, cu alunecare limitată, aşa că roţile spate asigurau aderenţă întotdeauna în condiţii mai dificile. Şi toate astea erau identice pe maşina de stradă şi cea de raliu!

Pe lângă asta, maşina de stradă avea aer condiţionat şi calculator de bord, cu o planşă de bord care arăta chiar civilizat, dacă nu luăm în considerate volanul în stil super sportiv.

Mai mult ca atât, maşina avea izolare fonică generoasă şi chiar tapiţerie de Alcantara, într-o perioadă în care puţini cunoşteau despre un asemenea material! Da, acest interior pe care-l vedem în imagini nu e o retapiţare modernă, e originalul. Şi vorbim azi despre o maşină fabricată în 1986, deci acum 36-37 de ani!

O asemenea maşină de stradă cântărea doar circa 1.200 kg, deci cu vreo 300 kg mai mult decât cea de raliu, dar 1.200 kg sunt o greutate excepţional de mică pentru o maşină sport. Şi vorbim de o maşină cu motor amplasat median.

Maşina despre care vorbim azi a fabricată în 1986, şi a fost iniţial înmatriculată pe numele companiei mamă, Fiat Auto Spa din Torino. A fost o maşină de uzină, deci, şi are şi actele şi plăcuţele de atunci. Apoi a mai trecut prin mâinile a doi colecţionari, ajungând până azi cu puţin peste 5.200 km pe bord şi într-o stare superbă şi sublimă până la cel mai mic bulon!

Şi, apropo, se zice că Lancia nici n-a construit, de fapt 200 de exemplare de S4 Stradale, asamblând de facto doar vreo 70. Lancia nu recunoaşte, pentru că ar însemna să-şi pună sub semnul întrebările victoriile de atunci. Dar e cert că acest model e o raritate absolută.

Aşadar, exemplul ăsta e scos la vânzare în Italia şi preţul nu e anunţat public, urmând a fi şoptit doar la ureche, discret, celor care înţeleg că o asemenea maşină genială şi rară poate avea doar un preţ de 7 cifre. Dar nici nu mai contează cifra exactă. Maşina. Maşina e cea genială aici, care ne aminteşte cu nostalgie şi fascinaţie ce însemna ingineria Lancia de cândva!