Istoria curioasă a lui Peugeot P4, G-Class-ul din Franţa de cândva, care a existat până de curând

Puţini ştiu de existenţa acestui model Peugeot, iar dacă mulţi dintre noi l-am vedea un pic mai de departe, am prezuma că avem în faţa ochilor un Mercedes G-Class în faţă, nu un offroader francez, şi n-am fi departe de adevăr. Totuşi, Franţa a avut cândva un asemenea model, numit Peugeot P4, care are o istorie foarte curioasă şi puţin cunoscută în spate.

Totul porneşte de la necesităţile militare, aşa cum se întâmplase de multe ori în cazul offroader-elor din anii de demult. Armata franceză avea circa 10 mii de Jeep-uri în dotare, rămase de după anul 1944, iar către anii 60 ele se învechiseră şi necesitau înlocuire. Şi armata îşi dorea să le înlocuiască cu ceva autohton, doar că maşinile 4x4 păreau un segment dat uitării de către industria auto franceză.

Armata i-a convocat pe producători şi le-a propus să conceapă un offroader 4x4, garantându-le un contract de minim 10 mii maşini cumpărate, posibil 15 mii. Dar erau cifre prea mici pentru a dezvolta un model de la zero, au zis la unison toţi producătorii. Aşa că şi producătorii mari, şi cei mici, au refuzat.

Atunci autorităţile franceze au propus Germaniei de vest şi Italiei să conceapă împreună un asemenea offroader militar, numit simbolic Europa Jeep. Cele trei ţări ar fi asigurat împreună minim 50 mii de comenzi, iar astfel ar fi existat mai mult interes comercial. Când a fost momentul să se înainteze propuneri, însă, fiecare ţară a venit cu solicitări specifice proprii, adeseori contradictorii. Iar astfel ideea a fost repede zădărnicită. Italia avea deja Fiat Nuovo Campagnola dezvoltat, care a fost lansat în 1974. Germania se pornise deja să dezvolte viitorul G-Class, care avea să fie lansat în 1979.

Foto: Fiat Nuovo Campagnola

Armata franceză a cumpărat, astfel, 7.064 de Citroen Mehari ca o soluţie temporară, sperând să revigoreze speranţele producătorilor săi şi să-i convingă să dezvolte, totuşi, o maşină pentru necesităţile militare ale ţării. Către finalul anului 1976, armata le-a solicitat oficial şi insistent celor de la Citroen, Peugeot şi Renault să dezvolte asemenea modele. Cei trei producători au refuzat categoric şi au zis că un asemenea offroader poate fi produs în Franţa doar dacă se merge pe contracte de parteneriat în exterior. Armata a fost nevoită să accepte.

Foto: Citroen Mehari, soluţia temporară aleasă de armată

Renault a apelat la Fiat şi a negociat un contract de licenţă pentru Campagnola, producându-l în Franţa, echipându-l cu un motor Renault şi numindu-l Renault/Saviem TRM 500.

Foto: Renault TRM500

Citroen a mers la VW şi a obţinut un contract de licenţă pentru VW Iltis, creând astfel Citroen C44, echipat tot cu un motor al mărcii franceze.

Peugeot a semnat cu Mercedes un acord să împartă un pic din costurile de pe ultima sută de metri de dezvoltare a lui G-Class şi să poată folosi platforma lui G-Class pentru un model militar propriu. Astfel, Peugeot P4 are la bază un şasiu de G-Class militar, cu sistem de tracţiune integrală de G-Class, dezvoltat de Magna-Steyr şi Puch pentru germani. Motoarele au fost întotdeauna de Peugeot, atât pe benzină, cât şi diesel, de la V6 pe benzină la cele cu 4 cilindri. Primul motor a fost preluat de pe Peugeot 504, iar cutia de pe Peugeot 604. Sistemul electric, apropo, a fost dezvoltat tot de Peugeot, iar caroseria era produsă tot în Franţa. Apoi a urmat şi montarea unui motor diesel de Peugeot, din familia Indenor, de 2,5 litri.

În 1978, încă înainte de lansarea lui G-Class, Peugeot avea deja două prototipuri produse, pe care le-a pus într-un raliu din Algeria pentru a le testa. Unul era diesel şi altul pe benzină. Au urmat apoi înrolări ale lui Peugeot P4 la raliul Dakar, unde a avut performanţe demne.

Foto: Peugeot P4 la raliul Paris-Dakar, anul 1981

Până şi în anul 2023 la categoria clasicelor de la Dakar, s-au găsit pasionaţi care au venit să participe cu Peugeot P4.

Foto: Un Peugeot P4 clasic la Dakar 2023

În 1981 armata franceză a comandat 15.000 de exemplare Peugeot P4, atât diesel, cât şi benzină, dar numărul a fost redus ulterior la 13.500 din cauza reducerilor aplicate pentru armată. După ce a produs timp de 4 ani o parte din exemplarele din acest contract, Peugeot a transferat producţia modelului la fabrica Panhard din Marolles-en-Hurepoix, unde au mai fost produse 6.000 exemplare.

Ulterior, a fost lansată şi o versiune civilă a lui Peugeot P4, dar aceasta era scumpă, iar Mercedes le interzisese francezilor exportul în alte ţări decât cele din Africa, care aveau acorduri de apărare cu Franţa. Aşa că versiunea civilă nu a avut cifre mari de producţie şi vânzări.

Modelul fusese redenumit între timp cu numele Panhard. Au fost lansate noi versiuni, derivate, cu blindaje şi mai mult echipament de luptă. Spre exemplu, în anii 90 au fost produse şi 80 de exemplare de P4P, cu blindaj, iar în anii recenţi versiunea Panhard VPS putea fi blindată la standard STANAG.

Foto: Panhard VPS

În anul 2015 armata franceză mai avea circa 2.500 de exemplare de Peugeot P4 şi derivatele lui, apoi a mai donat armatelor altor state, dar până şi azi cifra lor e de circa 2.000 de unităţi. Oficial, modelul a stat în producţie până în anul 2018, deşi ultimii ani mai mult s-au reparat exemplarele vechi şi s-au reechipat, decât produs altele noi. Atunci, în 2018, Panhard a fost încorporat în Renault Defense şi au format grupul de apărare Arquus, care produce azi deja vehicule blindate mai mari şi mai moderne. Acest Peugeot P4, însă, rămâne a fi offroader-ul uşor militar principal al armatei franceze pentru o bună perioadă de timp, cu o istorie foarte curioasă şi foarte puţin cunoscută.