UE va finanţa construcţia primei nave propulsate de vânt, cu catarge inteligente, menite să transporte automobile

Uniunea Europeană a aprobat finanţarea în valoare de 9 milioane de euro pentru construcţia primei nave inteligente, propulsate de vânt şi menită să transporte automobile pe mări şi oceane. Dacă ideea de propulsie cu vânt a navelor îţi pare cunoscută, nu e de mirare, or, tehnologia corăbiilor cu vele are mii de ani în istoria omenirii. Doar că acum în loc de vele de pânză, nava va avea un soi de catarge aerodinamice speciale, dirijate electronic în unghiul corect, pentru a face uz maxim de curenţii de vânt.

Nava, care urmează a fi construită, se bazează pe o tehnologie a unei echipe de ingineri din Suedia, despre care am scris acum jumătate de an. Inginerii muncesc de câţiva ani la conceperea navei şi au şi prezentat un proiect digital al acesteia, numit Oceanbird, care trebuia să facă uz de 4 seturi a câte două catarge fiecare, fiecare set funcţionând în tandem. Nava, care va fi construită, se bazează pe acel concept şi acea tehnologie, şi va purta numele Orcelle Wind.

Foto: Oceanbird, conceptul prin care inginerii şi-au demonstrat anterior tehnologia

Forma navei şi parametrii tehnici au fost optimizaţi între timp, ea urmând să funcţioneze în regim de Ro-Ro la transportarea maşinilor, adică roll-in, roll-out, unde maşinile vor putea intra şi ieşi pe propriile roţi, aproximativ cum se întâmplă şi la feriboturi. Orcelle Wind va avea 220 metri lungime în forma sa de producţie, şi va putea transporta 7.000 de maşini la bordul său, cifră care a rămas neschimbată din etapa de concept.

Numărul catargelor pe nava de producţie a crescut, totuşi, la 12, în 6 seturi a câte două. Dacă velele de pânză foloseau direct forţa de propulsie a vântului, catargele inteligente vor folosi această forţă prin efect aerodinamic, asemeni avioanelor care planează cu aripile lor. Ideea de bază e că aceste catarge sunt curbate, similare formei unei aripi de avion, iar lungimea uneia din curbe e mai mare decât cealaltă, altfel creându-se o forţă de elevare în cazul avioanelor şi de propulsie în acest caz.

În funcţie de viteze vântului şi direcţia lui, dar şi direcţia intenţionată de navigare, un sistem electronic va face calcularea celei mai bune poziţii pentru randament maxim şi va ajusta fiecare catarg pentru a obţine forţa maximă de propulsie în direcţia corectă. Şi nu e necesar ca vântul să bată exact în direcţia dorită, încă din vremurile de demult, ale corăbiilor cu vele, marinarii s-au învăţat să folosească diverse direcţii ale vântului în raport cu nava astfel încât să-i asigure propulsia în direcţia dorită. Totuşi, Ocean Wind va avea şi mici motoare diesel de rezervă, pentru situaţiile de lipsă totală de vânt şi pentru manevrarea în porturi, dar se estimează că acestea vor fi pornite în mai puţin de 10% din timpul total de navigare.

Proiectul de construcţie a navei va fi gestionat de compania norvegiană Wallenius Wilhelmsen, care deţine mai multe nave în regim Ro-Ro şi care va opera ulterior nava. Compania Oceanbird, care a dezvoltat tehnologia iniţial, este şi ea parte din proiect, ea fiind deja cumpărată de Alfa Laval and Wallenius. În proiect mai participă câteva companii, dar şi universităţi tehnice din Suedia, Belgia şi Grecia. E curios că şi producătorul auto Volvo s-a alăturat acestui proiect, inclusiv cu finanţare, iar asta ne face să credem că odată construită, nava va transporta în primul rând automobile Volvo pe mări şi oceane.

Sigur, costurile de construcţie ale navei sunt mult mai mari, iar cei 9 milioane de la UE vor servi drept un suport distribuit între cei 10 parteneri care cofinanţează acest proiect. Construcţia navei ar urma să demareze cât de curând, iar lansarea în navigare a navei e estimată pentru sfârşitul anului 2026, către începutul anului 2027. Încă nu e anunţat şantierul naval unde va avea loc construcţia. Judecând după alte proiecte maritime norvegiene hi-tech, precum nava electrică şi autonomă Yara Birkeland, construcţia navei ar putea avea loc la un şantier naval din România, după care echiparea ei cu catarge şi tehnologia de gestionate a lor ar putea avea loc în Norvegia.