Acesta e norvegianul care a încercat maşinile electrice, dar a ales un Saab clasic, despre care spune că e mai puţin poluant

Într-o ţară precum Norvegia, care a adoptat atât de mult maşinile electrice, atitudinea lui Christian Andre Strand e diferită faţă de curentul general. Nu, nu e singurul pasionat de maşini clasice, asemenea pasionaţi există în număr mare. Diferenţa e că acest norvegian a încercat să exploateze în regim cotidian maşini electrice, după care a ajuns la concluzia că o maşina precum Saab-ul său clasic îl va face mai fericit şi pe el, şi pe familia sa, şi planeta. Iar acum Christian foloseşte acest Saab în fiecare zi, inclusiv în rolul său de tânăr familist, după cum a relatat într-un interviu pentru publicaţia norvegiană Motor.no.

Christian Andre Strand e fotograf de profesie şi a trăit şi o perioadă în Paris, având o carieră cu multe colaborări internaţionale, dar şi în Norvegia. Spune că s-a îndrăgostit de Saab încă de pe vremea când stătea în Paris, întrucât unul din vecini avea unul şi-i atrăgea atenţia de fiecare dată. Apoi, când sa mutat din nou în Oslo, s-a gândit să-şi cumpere şi el unul, întrucât începuse să admire tot mai mult istoria Saab şi a modelului Saab 900, fabricat între 1979 şi 1994.

A găsit această maşină scoasă la vânzare de un medic din Oslo, care a deţinut-o pe parcursul întregii ei istorii, de când a cumpărat-o nou. Cineva încercase să fure Saab-ul anterior şi îi produsese mici daune în timpul acelei infracţiuni, iar medicul a decis astfel să-şi vândă maşina, care era de altfel una perfect păstrată. Christian a mers la un service pentru a-i îndepărta toate acele defecţiuni cauzate de hoţi şi a adus-o din nou la o stare superbă, chiar dacă pe ici, pe colo, mai are pe urma trecerii anilor.

Christian spune că a încercat să exploateze şi o maşină electrică, de când trăieşte din nou în Norvegia, încercând să înţeleagă dar ar avea, poate, mai mult sens să deţină o maşină electrică pentru condusul de zi cu zi, şi Saab-ul ca o maşină pentru ieşiri mai rare. Dar spune că de fiecare dată când era la volanul maşinii electrice, îi lipsea Saab-ul. Adoră designul său, cu forme unice, memorabile. Adoră hayonul uriaş, probabil cel mai lung pus vreodată pe vreo maşină. Adoră felul în care se conduce. Adoră cât de spaţioasă e pentru familia sa şi cât de plăcut e simplul condus al acestei maşini.

Spune că nu are nimic împotriva maşinilor electrice, dar viziunea sa e că va aduce mai mult beneficiu mediului dacă va avea grijă de Saab-ul său 900, decât dacă ar comanda producţia unei maşini electrice noi, care poluează semnificativ mai mult încă înainte de a ajunge pe drumuri, doar în procesul său de fabricare. Nu vrea să impune nimănui această viziune, dar el a considerat că asta e o decizie mai corectă şi mai responsabilă în cazul său.

Şi, având o asemenea viziune, a decis să exploateze Saab-ul său atât cât maşina va rezista, aşa cum făceau cândva, demult, suedezii şi norvegienii, când îşi cumpărau maşini care trebuiau să ţină o viaţă. Şi spune că Saab-ul se descurcă de minune să-i servească şi pentru obligaţiile lui de familie, şi pentru muncă şi, mai ales, îi face să-l conducă cu plăcere, dându-i inspiraţie şi culoare vieţii.