(VIDEO) Acest Italjet din 1967 întruchipează istoria neştiută a majorităţii motocicletelor cu motoare în 2 timpi şi un cilindru

Motocicletele cu motoare cu un singur cilindru, în doi timpi, au fost multă vreme cele mai răspândite şi democratice tipuri de vehicule pe două roţi, iar aproape fiecare ţară a avut modelele sale glorioase, construite după acelaşi principiu, unele cu cilindree mai mare, altele cu cilindree de sub 50 cm sub, numite motorete. România a avut Mobra, Cehia a avut Jawa 125, Polonia a avut WSK M06, iar lista poate continua, inclusiv cu această motocicletă italiană Italjet, despre care vorbim azi. Toate aceste motociclete, însă, îşi datorează existenţa unei istorii comune, care vine de la producătorul german DKW de cândva.

Motoarele iniţiale de motociclete, ce funcţionau în doi timpi, aveau canalele pentru admisie şi evacuare poziţionate în părţi diferite ale cilindrului, la înălţime diferită. Iar combustia prin această metodă genera ineficienţă, pentru că lăsa o zonă de volum al cilindrului, care era mai izolat şi lăsa acolo gaze de evacuare, ce scădeau ineficienţa următorului ciclu de combustie. Această problemă era una tipică doar motoarelor în doi timpi, întrucât nu există valve şi nu există părţi separate ale ciclului de combustie în care să aibă loc admisia amestecului, iar ulterior evacuarea lui.

Apoi, inginerul german Schnürle a inventat o nouă metodă, prin care ambele canale, de admisie şi evacuare, erau poziţionate pe aceeaşi partea a peretelui cilindric. De fapt, principiul Schnurle, care-i poartă numele, presupunea două cămăşi de admisie inferioare şi un canal de evacuare de diametru mai mare, superior. Asta forţa formarea unui curent în interiorul cilindrului de mişcare a gazelor de eşapament spre exterior, lăsând amestecul să intre şi să ocupe tot volumul interior al cilindrului pentru următoarea combustie. Pare o soluţie simplă, şi a fost genial de simplă, care a sporit randamentul combustiei motoarelor în doi timpi enorm de mult.

Cei de la DKW au adoptat această construcţie primii şi i-au cumpărat lui Schnurle licenţa pentru această construcţie, devenind efectiv singurii deţinători ai dreptului de a produce motoare cu o asemenea construcţie. Aşa a apărut DKW RT125, motocicleta care a implementat deplin acest principiul nou de combustie în doi timpi şi care e crucială pentru întreaga istorie de mai departe a motocicletelor în doi timpi!

Motocicleta avea 125 cm cubi şi putea scoate între 4,75 şi 6,5 CP, în dependenţă de versiune, fiind mult mai puternică şi elastică decât modelele de cilindree comparabilă. Astfel, DKW a obţinut imediat un avantaj competitiv enorm, pe care ceilalţi producători se chinuiau să-l poată replica, însă erau limitaţi de faptul că doar DKW deţinea licenţa şi proprietatea intelectuală pentru acest tip ce construcţie. Au apărut încercări de a copia prin ocoliri acest principiu, dar nici una nu funcţionase bine, pentru că era esenţial să se poată forma în interiorul cilindrului acel flux corect al amestecului de combustie.

DKW triumfase în lumea motocicletelor, eclipsând brusc toţi ceilalţi producători. Aici a intervenit cel de-al doilea război mondial în ecuaţie, iar la sfârşitul lui, toată tehnologia celor de la DKW devenise pradă de război, care fusese făcută publică şi disponibilă pentru uzul tuturor. Astfel, în scurt timp, peste tot în lume, dar în primul rând în ţările aliaţilor, au început a apărea motociclete care foloseau o construcţie aproape identică sau chiar absolut identică a motorului, cu cea de pe DKW, pentru că folosirea aceleiaşi construcţii era deja permisă.

Aşa a apărut Harley Davidson Hummer S-125, în forma sa lansată în 1947, cu un motor practic identic de 125 cm cubi, ca şi cel de pe DKW RT 125. În Marea Britanie a fost lansat BSA Bantam, producţia căruia a început în 1948, şi avea o construcţie inversată ca-n oglindă a motorului DKW. Apropo, britanicii aveau deja din 1939 modelul Royal Enfield RE, poreclit Flying Fea, care copiase fără permisiune o versiune de 100 cm cubi a motorului DKW şi o adaptase pe cont propriu la 125 cm cubi.

Foto: Harley Davidson Hummer S-125

În Polonia a apărut Sokol 125, iar mai la puţin timp şi SHL M04. Pentru WSK a fost mai uşor, pentru că din 1939 el fuseseră impuşi să fabrice acest motor prin licenţă de la DKW, la fel ca şi Jawa. Dar, odată cu disponibilitatea liberă a patentelor, a apărut şi Jawa 125. Producătorul norvegian Tempo a lansat un model cu aceeaşi construcţie a motorului de 125 cm cubi.

Foto: Jawa 125

Lista motocicletelor nou apărute sau a producătorilor care au preluat acest motor nu opreşte aici. În Italia, Moto Morini lansează modelul 125 Turismo, cu acelaşi motor. Chiar şi în Ungaria, producătorul Csepel a lansat motociclete cu acelaşi, inclusiv versiuni cu cilindree mai mare, cu numele Pannonia mai târziu. Până şi japonezii de la Yamaha au lansat prima lor motocicletă, YA-1, bazată pe acelaşi motor în doi timpi de pe DKW! Şi exact acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Kawasaki, prima motocicletă a mărcii fiind bazată pe exact aceleaşi schiţe DKW! Sunt producători care, practic, îşi datorează însăşi existenţa acelui DKW RT 125 şi a patentelor făcute disponibile public!

Foto: Yamaha YA-1, prima motocicletă Yamaha

Şi mai devreme a apărut motocicleta sovietică Moskva M1A, care era o clonă aproape fidelă a lui DKW RT125. Sovieticii au luat cu ei nu doar schiţele de design, ci şi un grup de angajaţi de la DKW, care trebuiau să pună bazele fabricii de motociclete din Moscova. Producţia a început deja în 1946, iar în 1951 ea a fost transferată la Minsk, în ceea ce au devenit ulterior motocicletele şi motoretele Minsk. Şi până şi motoretele ulterioare Minsk, mai moderne, nu s-au deosebit prea mult în construcţia motorului.

Foto: Motocicleta Moskva M1A

Lista de modele ce folosiseră acel motor ajunseseră chiar şi la o motocicletă Maserati, cu numele 125 T2.

Foto: Maserati 125 T2

Apoi, a mai exista Miva 125T, Sterzi 125 Turismo, dar şi motocicleta despre care am vorbit la începutul acestui articol, prima de la Italjet. Motocicleta din video, Italjet Conquistador, avea un motor cu cilindree redusă la 90 cm cubi, din care scotea oricum 6,5 CP.

Aşadar, un singur motor de doi timpi, răcit cu aer, pus cândva pe DKW RT125, a conturat practic majoritatea motocicletelor cu doi timpi care au existat ulterior şi întreaga lume a motocicletelor, favorizând chiar şi apariţia unor mărci noi, cunoscute şi admirate şi azi!

Vezi mai jos şi un video-ul cu Italjet Conquistador, dar şi istoria pe care o întruchipează el.