Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

Cum e să fii mecanic de locomotivă la 29 de ani în România şi să-ţi placă ceea ce faci

15 Martie 2023 - 19:45
Redacţia PiataAuto.md
Periodic, aici pe site, scriem cu plăcere despre trenuri, locomotive şi căi ferate. Doar pe parcursul ultimului an am scris despre curiozităţile reţelei de căi ferate din Moldova, despre ingineria celei mai vechi locomotive din Moldova, dar şi despre ingineria locomotivelor româneşti Malaxa, despre trenul electric fără fir din Australia care nu-şi încarcă niciodată bateriile la priză, despre locomotiva aerodinamică Tatra din Cehia şi cea mai puternică locomotivă actuală din Moldova. Şi, adeseori la aceste articole cititorii ne-au îndemnat să scriem mai mult şi despre trenurile din România. Am ascultat aceste îndemnuri şi am vrut să discutăm şi cu cineva care conduce direct aceste trenuri pe căile ferate din România. Aşa l-am găsit pe Mihai Țene, un tânăr din România, care publică din când pe paginile sale din reţele sociale imagini cu trenurile pe care le conduce. L-am contactat iniţial pentru a-l întreba despre modelul de locomotivă pe care-l conduce, dar am fost surprinşi să descoperim un tânăr de 29 de ani, care munceşte cu o deosebită plăcere în meseria de mecanic de locomotivă. Prin urmare, ne-am zis că, înainte de a vorbi despre ingineria locomotivei, vrem să intrăm un pic mai mult în partea umană a felului în care se munceşte astăzi, în România, în cabina unei locomotive, mai ales când eşti tânăr şi această meserie nu se află de obicei pe lista celor spre care aspiră tinerii în zilele noastre.
Când am vorbit cu Mihai Țene, acesta conducea o locomotivă electrică, din seria LE5100, produsă cândva la Electroputere Craiova, dar renovată între timp. Locomotiva a fost produsă cu mult timp ca Mihai să se fi născut, dar îi poartă un respect deosebit, îi cunoaşte construcţia şi parametrii de funcţionare şi spune că adoră să o conducă. S-a născut în Roşiorii Vede şi a copilărit în comuna de alături, Măldăeni, ambele aflate la circa 100 km est de Craiova, unde se făceau aceste locomotive. Spune că era fascinat de mic de vehicule motorizate şi se simte împlinit cu munca pe care o face acum, deşi a vrut la un moment dat, în adolescenţa sa, să se facă programator. Conjunctura vieţii a făcut ca acel lucru să nu fie posibil.
S-a angajat iniţial ca mecanic la Roşiorii Vede, unde a muncit un an şi jumătate. De 3 ani e mecanic de locomotivă la CFR Călători, iar de 2 ani s-a mutat cu traiul în Bucureşti. Acum, Mihai spune că munca de mecanic de locomotivă de călători îi aduce mândria de a avea o responsabilitate pentru atât de mulţi oameni, care călătoresc cu trenul.

În aceşti ani, a reuşit să înveţe în profunzime caracteristicile fiecărui segment de cale ferată din România, de la declivitate la limite de viteze. Spune că, într-adevăr, există foarte multe porţiuni de cale ferată în România care sunt prost întreţinute şi din această cauză sunt impuse restricţii de viteză, ceea ce face deplasarea trenului foarte lentă pe acele porţiuni. Iar la tren nu poţi recupera ulterior, pe alte porţiuni mai bune, pentru că ai limite stricte de viteză, care nu pot fi depăşite nici măcar puţin, din motive evidente, ce ţin de sincronizarea cu alte garnituri feroviare din reţeaua de căi ferate. Uneori călătorii sunt iritaţi de aceste porţiuni lente, dar, mecanicul de locomotivă e cel ce trebuie să asigure rularea în siguranţă a trenului pe acolo şi nu stă în puterea lui rezolvarea problemelor globale de reparaţie a infrastructurii, care se impun în România.
Mai mult ca atât, Mihai Țene spune că aceşti ani pe care i-a muncit până acum ca mecanic de locomotivă l-au făcut să înţeleagă că reţeaua de căi ferate din România a fost construită extraordinar de bine gândit, la originea sa. Liniile de căi ferate au fost construite astfel, încât să prevină producerea de accidente, cu multe măsuri de siguranţă care nu se văd decât atunci când percepi totul prin prisma unii mecanic de locomotivă. Deci, România are o reţea de căi ferate proiectată excelent la originea sa, dar care a fost prost întreţinută o perioadă mare de timp, motiv din care există prea multe porţiuni degradate şi restricţionate.
Totodată, reţeaua de căi ferate din România are şi unele porţiuni cu cea mai mare declivitate din Europa, cu urcări pronunţate, spune Mihai Țene. Din segmentele pe care le-a condus el, cel spre Predeal e unul din cele mai dificile în acest sens, iar acolo se circulă frecvent cu două locomotive în garnitură, pentru a exista siguranţa că urcarea va avea loc fără probleme. Şi de obicei problema nu e în forţa de tracţiune a locomotivei, ci în aderenţa suplimentară a roţilor de şine, pe care o poate asigura un tandem de două locomotive, faţă de una singură, mai ales în condiţii meteo mai dificile.
Mihai spune că, inevitabil, munca pe căile ferate din România înseamnă să întâmpini şi probleme. Despre locomotiva pe care o conduce spune că era cândva una din cele mai bune care circulau prin România, dar ulterior renovările şi reparaţiile s-au făcut adeseori de companii mai mici, care n-au prea avut aceeaşi expertiză şi cunoaştere, sau acces la componentele corecte, iar asta a dus la înlocuirea unor componente originale cu altele similare, de calitate sau parametri inferiori, care generează probleme şi defecte în exploatare. Sunt probleme pe care probabil toţi mecanicii de locomotivă din România le văd şi le cunosc, spune tânărul. Iar necesitatea de investire masivă în reparaţiile magistralelor feroviare e o problemă pe care o sesizează nu doar mecanicii, ci şi călătorii.
Însă Mihai spune că vede mult mai multe părţi bune în ceea ce face. „Deşi ai multe responsabilităţi şi rigori când conduci, în acelaşi timp ai o senzaţie de libertate, prin faptul că nu-ţi stă şeful alături să-ţi dea indicaţii ad-hoc şi să te streseze”, ne spune tânărul de 29 de ani. „De multe ori compar munca pe care o fac cu cea a unui şofer de camion, de exemplu, şi întotdeauna mă conving că aş prefera de o mie de ori mai mult să fiu mecanic de locomotivă în continuare, decât să trec la condusul unui camion. În primul rând, în mare parte, ajung şi dorm acasă la sfârşitul turei, ori, uneori, dorm în camera de dormit, în cazul curselor mai lungi. Dar nu stau în parcări week-end-uri întregi, şi nu stau departe de casă şi familie cu săptămânile sau lunile”, spune Mihai. „Sigur, uneori muncesc şi de sărbători, dar nu mă plâng de asta. Îmi place munca şi îmi place tot mai mult transportul feroviar ca şi metodă de deplasare, ba chiar pe unele segmente din România cred că e cu mult mai plăcut să călătoreşti cu trenul decât cu maşina personală, întrucât te scuteşte de o mulţime de bătăi de cap şi costuri”.
După o pauză de meditare, Mihai ne spune: „Ştii, poate suna romantic, dar privesc adeseori cu satisfacţie după geam, la relieful ţării, văzut încet, de la acest pupitru. Adeseori vezi frumuseţea României altfel de aici. Sunt unele apusuri atât de fabuloase, încât le sorbi cu privirea. În acele momente, îmi reconfirm de fiecare dată că mi-am ales meseria care mi se potriveşte şi pe care o fac cu plăcere!”.
Se întâmplă mai rar ca tinerii de 29 de ani să vorbească cu atâta satisfacţie despre munca lor. Însă Mihai Țene e unul din ei, unul din cei care spune cu demnitate şi mândrie „sunt mecanic de locomotivă, în România!”. Vom mai auzi despre el în articole viitoare, el va fi cel ce ne va ajuta în documentarea câtorva articole despre ingineria unor locomotive din România.
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter