Ingineria curioasă a navelor turceşti Karadeniz, cu rol de centrale electrice, şi cum au ajuns ele să aibă un rol imens pentru unele ţări

3 Martie 2023, 16:21
Redacţia PiataAuto.md
Karadeniz e în primul rând denumirea turcească a Mării Negre, dar în ultimii ani acest nume a sunat tot mai des în raport cu nave, care nu navighează pentru a transporta mărfuri sau pasageri, ci pentru a produce electricitate la destinaţie. Practic, nava vine în port şi se transformă într-o centrală electrică acolo, conectându-se la reţeaua electrică a unei regiuni sau ţări şi furnizând electricitate împreună cu centralele electrice staţionare.
Nu, ideea de a avea centrale electrice la bordul unei nave, care să ofere avantajul preţios al mobilităţii, nu e una nouă, ea existând de multe decenii încoace. În anul 2021, scriam un articol despre ingineria celei mai nordice centrale electrice nucleare din lume, în care vorbeam despre o navă similară, dar cu reactoare nucleare la bord şi care opera atunci pe ţărmurile în Marea Ciucotsk. Tot atunci menţionam că SUA a fost prima ţară care a construit o asemenea navă cu centrală nucleară la bord şi un reactor capabil să furnizeze 10 MW, ideea pornind în 1954, construcţia în 1964 şi finalizarea având loc în 1967. Nava despre care vorbeam în 2021 avea două reactoare nucleare de 35 MW fiecare, deci 70 MW împreună.
Foto: Navă cu rol de centrală electrică nucleară

Navele turceşti, însă, sunt concepute să aibă o inginerie mult mai accesibilă, mai puţin sofisticată şi mai practică. Aceste nave aparţin unei companii turceşti, numită Karadeniz Holding, care şi-a creat din 2010 încoace o întreagă flotă de nave cu rol de centrale electrice, flota numărând în prezent 36 de nave! Compania a devenit, astfel, singura din lume ce deţine o flotă de centrale electrice flotante, or, navele cu reactoare nucleare, menţionate mai sus, aparţin de obicei ţărilor, nu companiilor private. Prin urmare, în navele celor de la Karadeniz nu mai e vorba de reactoare nucleare, ci alte metode de a genera electricitatea.
În toate cazurile, e vorba de generare de electricitate prin combustie, cu alte cuvinte prin motoare uriaşe ce împing turbinele unor generatoare. Acele motoare pot funcţiona în toate cazurile cel puţin pe două tipuri de combustibil — gaz natural lichefiat sau combustibil marin de diferite grade de puritate. Cu alte cuvinte, pentru generarea electricităţii se folosesc aceiaşi combustibili care sunt folosiţi şi pentru propulsie de majoritatea navelor.
Foto: Aşa arată interiorul unei nave Karadeniz. Motoarele sunt furnizate de cei de la MAN Energy

Lucrurile au evoluat atât de mult, încât în flota turcească există deja 5 clase diferite de asemenea nave cu rol de centrale electrice. Cele mai mici sunt din clasa Seal, care au 84 metri lungime, 18 metri lăţime, iar centrala poate funcţiona cu o putere de la 34 la 40 MW.
Navă Karadeniz din clasa Seal

Următoarea clasă, similară în dimensiuni, e Mermaid, cu 90 metri lungime, 25 metri lăţime, şi cu o centrală de o putere cuprinsă între 34 şi 80 MW. Foarte mult, deci, chiar şi cea această navă relativ compactă depăşind acea navă cu reactoare nucleare de care vorbeam mai sus!
Următoarea în ierarhie ar fi clasa Shark, cu o lungime ce poate varia de la 160 la 240 metri şi o putere cuprinsă între 110 şi 240 MW. Pentru a înţelege contextul, 240 MW putere ar asigura circa 25-30% din puterea necesară Republicii Moldova la orele de maximă solicitare, deci întregii ţări.
Clasa Orca reprezintă nave mai mici, de 135-140 metri lungime, dar puterea centralei e mai mare, fiind cuprinsă între 200 şi 260 MW. Această clasă de nave, apropo, nu are propulsie proprie, trebuind remorcată, prin asta explicându-se dimensiunile mai compacte.
Şi, în fine, clasa cea mai mare actuală e Khan, care măsoară între 285 şi 300 metri lungime, 45-50 metri lăţime, iar puterea de generare a electricităţi e cuprinsă între 415 şi 470 MW! O singură asemenea navă ar putea asigura întregul necesar al Republicii Moldova la ore de consum moderat de zi, şi mai mult de jumătate din consumul necesar la orele de maximă solicitare. Nu sugerăm în niciun caz că asta ar fi o soluţie recomandată, o spunem doar pentru a înţelege contextul de putere.
În prezent, flota celor de la Karadeniz cumulează o putere de generare de peste 6.000 MW, iar alte nave, care însumează încă 6.000 MW capacitate, sunt deja în construcţie! Compania turcească e cea care îşi proiectează singură navele şi spune că tot ea le construieşte. E clar, deci, că există o cerere uriaşă pentru aceste nave cu rol de centrală, şi ar fi curios să aflăm cum au ajuns ele să fie atât de solicitate şi unde operează.
Exemplul Cubei e unul elocvent în această evoluţie. Țara are centrale electrice mai vechi şi pornise şi construcţia unei centrale nucleare în anii 80, care trebuia să înglobeze reactoare sovietice de 880 MW capacitate. Construcţia a început în 1983, dar proiectul nu a mai fost dus la bun sfârşit şi a fost abandonat cu totul în 1992. Între timp, centralele convenţionale existente în Cuba şi-au deteriorat starea lor tehnică, având nevoie urgentă de reparaţii şi dotări cu noi echipamente. Până asta să se întâmple, Cuba începuse a simţi tot mai acut insuficienţa de electricitate la nivel naţional. În 2018 această insuficienţă devenise critică şi impunea deconectări regulate de electricitate. Atunci a fost semnat un acord cu cei de la Karadeniz, care prevedea contractarea a 3 centrale mici, de 110 MW capacitate totală. Între timp, dependenţa Cubei de aceste centrale a crescut tot mai mult, în luna februarie 2023 în Havanna ajungând cea de-a 8-a navă Karadeniz, iar puterea totală de electricitate livrată de cele 8 nave în reţeaua electrică a Curbei a ajuns deja la 770 MW, ceea ce e 25% din puterea de 3.000 MW, necesară întregii ţări. Navele Karadeniz cuceresc ţările precum Cuba prin rapiditatea cu care pot fi conectate la reţea — în 60 de zile după semnarea contractului ai nava deja livrată, conectată la reţea şi calibrată cu reţeaua. E o soluţie mult mai rapidă faţă de reparaţiile sau construcţiile altor centrale, deşi, în mod normal asemenea nave ar trebui să fie doar o soluţie temporară.
Dar pentru multe ţări, navele Karadeniz nu mai sunt deloc temporare, ba chiar reprezintă o sursă de electricitate, fără de care nu s-ar mai descurca. Aceste nave livrează 25% din electricitatea Libanului, 23% în Mozambic, până la 80% din unele regiuni ale Indoneziei, 60% din electricitatea Gambiei, 100% din electricitatea din Guineea Bissau. Şi mai există o listă mare de state cu procentaj mai mic, dar cert că unele ţări au ajuns să mizeze într-un raport foarte mare de aceste centrale construite la bordul navelor. Sigur, nu e opţiunea ideală, şi n-ar trebui să fie o soluţie pe termen lung, dar ele s-au dovedit a fi salvatoare pentru multe situaţii critice şi ţări care n-ar fi avut la îndemână sau nu şi-au pregătit din timp soluţii mai fezabile.
3
35,675
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!