Interzicerea motoarelor cu ardere internă din 2035 în Europa e pe cale să aibă o excepţie, la cererea Germaniei, pentru combustibili sintetici

Interzicerea motoarelor cu ardere internă în UE, care urma să intre în vigoare în 2035, părea un fapt decis încă din luna octombrie a anului trecut, când proiectul de lege fusese aprobat de cele 27 de ţări membre, iar acum urma doar votul formal. Dar în ultima lună lucrurile au evoluat cu o viteză ameţitoare în favoarea unor excepţii la insistenţa Germaniei, susţinută şi de alte ţări. Iar înainte ca Germania să depună obiecţiile sale, Porsche a vorbit brusc, în februarie despre combustibilii sintetici pe care a început să-i producă şi despre faptul că aceştia ar putea salva motoarele cu ardere internă, spunând că şi-ar dori ca măcar 20% din maşinile produse de marca germană să rămână cu ardere internă şi după anul 2035. Încă atunci intuiam deja că Porsche va avea de făcut o muncă de lobby în birocraţia europeană, dar nimeni nu putea intui că influenţa Porsche va fi atât de mare şi se va materializa atât de rapid, încât peste doar o lună să vorbim deja despre faptul că UE a şi acceptat introducerea unui amendament în lege.

Să explicăm clar şi scurt, care e esenţa acestei excepţii şi a combustibililor sintetici. Interdicţia din 2035 nu interzice direct motoarele cu ardere internă, ci emisiile CO2, limitându-le la zero absolut. Însă orice combustie a unei hidrocarburi va genera inevitabil şi emisii CO2, e o lege inevitabilă a chimiei. Combustibilii sintetici, însă, pot reprezenta cu adevărat o soluţie genială de păstrare a motoarelor cu ardere internă prin însăşi caracteristica lor şi prin felul în care sunt produse. Când spunem combustibil sintetic putem vorbi de câte tipuri de combustibili — spre exemplu metanol sau chiar benzină — doar că aceştia nu sunt extraşi din pământ, ci produşi sintetic, în condiţii industriale. Formula metanolului, de exemplu, are atomi de hidrogen, carbon şi oxigen. Hidrogenul e luat din apă, iar carbonul şi oxigen e luat din aer, adică se extrage CO2 din aer, acel CO2 ajungând în combustibilul sintetic produs industrial.

Foto: Reacţia de producţie sintetică a metanolului, hidrogenul plus CO2-ul extras din atmosferă rezultă în metanol şi apă

Problema e că acest proces de producţie necesită energie, iar dacă energia vine din surse regenerabile, pentru turbinele eoliene sau panourile solare, atunci nu se generează emisii CO2 pentru consumul acelei energii din producţia combustibililor sintetici.

Prima fabrică pilot de producţie a combustibililor sintetici, inaugurată de Porche în Chile

La final avem metanol sau benzină sintetică, pe care o putem turna în rezervorul unei maşini absolut normale, cu motor cu ardere internă. Iar când motorul va funcţiona, va emite CO2 din ardere, doar că acel CO2 va fi exact acelaşi CO2 extras mai devreme din atmosferă, când a fost produs combustibilul sintetic. Respectiv, de facto, o maşină care arde benzină sintetică emite CO2 la nivel local, însă ecuaţia finală e egală cu 0 grame de CO2 emis în atmosferă, pentru că ea nu a adăugat nici un gram mai mult decât era deja în atmosferă la începutul producţiei acelui combustibil.

În decembrie 2022, Porsche a anunţat inaugurarea primei sale fabrici mici în Chile, care produce combustibil sintetic, şi a spus clar că în câţiva ani va avea fabrici uriaşe, cu sute de milioane de litri produşi anual, în urma unei investiţii de circa un miliard de euro. Astfel, Porsche se transformă într-un producător de combustibili sintetici şi-şi apără continuarea producţiei de modele proprii cu motoare cu ardere internă. La 24 februarie scriam despre viziunea celor de la Porsche cu 20% din maşini cu ardere internă după 2035 şi intuiam viitorul lobby. La 6 martie scriam deja despre anunţarea obiecţiilor din partea Germaniei, iar acum, la 22 martie, deja vorbim despre un amendament acceptat de UE în proiectul de lege, după ce obiecţiile Germaniei au fost susţinute şi de Italia, Cehia şi Polonia.

Astfel, amendamentul ar garanta excepţia de permitere a producţiei şi vânzării maşinilor cu motoare cu ardere internă, care vor funcţiona pe combustibili sintetici. Totuşi, în amendament e stipulat că acele maşini vor trebuie să aibă un soft de recunoaştere a combustiilor sintetici şi să refuze operarea pe alţi combustibili non-sintetici, pentru a evita situaţia în care să se abuzeze de această excepţie. Cel mai probabil, va fi elaborat fie un soft la alimentare, fie un aditiv adăugat în combustibilii sintetici, care-i va face formula diferită de cea a unei benzine standard şi motorul o va recunoaşte. De fapt, benzina sintetică e deja diferită de una standard, fiind lipsită de mai mult elemente aromatice reziduale ale acesteia, deci teoretic s-ar putea face o distincţie automatizată între ele.

Săptămâna curentă varianta finală a amendamentului ar urma să fie prezentată tuturor ţărilor UE spre aprobare, şi o eventuală votare ar putea să urmeze în timpul cel mai apropiat.