Istoria neştiută a motorului V8 în doi timpi de pe o motocicletă italiană de acum 85 de ani

Câţi cilindri ar trebui să aibă o motocicletă, pentru a fi savuroasă în condus? Doi, sau poate patru? Un V4 ar fi perfect, ar spune mulţi, iar alţii ar aminti de motoarele în 6 cilindri, mai exotice, dar nu neapărat mai performante. Dar în Italia de acum 85 de ani, a existat o motocicletă cu motor V8, în 2 timpi, răcit cu aer! Da, motor V8 în doi timpi, oricât de bizar ar suna! Îi spunea Galbusera V8 şi are o istorie foarte curioasă.

Galbusera era un producător relativ nou de motociclete, fondat de Plinio Galbusera, apărând pe piaţă în anul 1932, cu sediul în Brescia, iar primele modele notabile au fost lansate în 1934. S-a făcut imediat remarcat, însă, prin versiuni create special pentru curse, devenind efectiv singurul producător de asemenea motociclete din Italia în acea perioadă. Competiţiile atrăgeau spectatori, iar Galbusera şi-a câştigat repede o reputaţie frumoasă în Italia, deşi rămânea o companie mică.

Foto: Competiţii cu motociclete în Italia anilor 30

La o asemenea competiţie din anul 1937, de Plinio Galbusera s-a apropiat un inginer italian de origine egipteană, Adolfo Marama Toyo. Acesta i-a spus că are ideea neaoşă de a construi o motocicletă cu un V8 demenţial şi i-a propus lui Galbusera să o facă împreună. Chiar şi pentru anii 30, în care se experimenta mult cu ingineria şi designul auto şi moto, ideea lui Toyo părea nebunească, aproape ruptă de realitate. Prin urmare, niciun al producător serios n-ar fi acceptat-o, cel mai probabil. Dar Plinio Galbusera a văzut în acel motor ocazia a-şi afirma marca sa de motociclete într-un mod unic, despre care să vorbească toată Italia. Aşa că acesta s-a arătat entuziasmat de idee şi şi-a pus la dispoziţie resursele modeste ale companiei sale, pentru a transpune ideea în realitate.

Foto: Un afiş cu un model construit de Galbusera până atunci

După doar 1 an, noua motocicletă cu motor V8 a fost dezvăluită la salonul moto de la Milano, din 1938, salon care există şi azi ca unul din cele mai notorii din lume, şi e cunoscut drept EICMA. Motorul V8 era unul perfect funcţional, pus pe o motocicletă prototip, special creată pentru acel salon auto.

Foto: Adolpo Marama Toyo (stânga) şi Plinio Galbusera (dreapta)

Ingineria motorului era cât se poate de curioasă, reprezentând o unire a două motoare V4, practic, cu o cutie de viteze la mijloc. Deci, cutia era poziţionată în mijloc, prin ea trecând un arbore cotit care ajungea în ambele părţi de după ea. În faţa cutiei, existau doi cilindri pe partea stângă şi doi pe dreapta, şi în mod simetric şi în spatele cutiei existau la fel, doi cilindri pe stânga şi doi pe dreapta. Iar Toyota şi Galbusera au calibrat tactul şi arborele cotit, astfel încât cele două blocuri separate să funcţioneze ca un V8 integru. Motoarele V8 erau deja surse de fascinaţie inclusiv în Europa, prin modele Tatra lansate în Cehoslovacia, sau prin modelele americane, care inspirau forţă. Prin urmare, atenţia către această motocicletă din partea publicului a fost una copleşitoare şi imediată.

Motorul dezvolta 28 CP, conform afirmaţiilor producătorului şi avea o cilindree de doar 498 cm cubi! Deci, fiecărui cilindru îi revin cam 62,25 cm cubi. Toyo şi Galbusera au dezvoltat paralel şi un motor V4 derivat din acest motor, care ar fi trebuit să fie o alternativă mai ieftină, pentru motociclete mai de stradă. Dar la EICMA a fost adusă doar o machetă a motorului V4, în timp ce cel V8 era funcţiona şi era pus pe o motocicletă adevărată.

Publicul şi presa a primit acest motor cu reacţii de ovaţii şi pasionaţii deja aşteptau lansarea unei viitoare motociclete de serie, iar Galbusera se şi pusese pe pregătirea pentru producţia de serie. Însă în 1939 a venit şi al doilea război mondial, iar ideea excentrică a acestui motor V8 de motocicletă a fost amânată pentru vremuri mai bune. Toyo spera că după război va reuşi să aducă la viaţă acest motor, împreună cu Galbusera. Însă fabrica Galbusera a fost bombardată şi distrusă aproape în totalitate la un moment dat, iar în interiorul fabricii era şi motocicleta prezentată la Milano, în 1938, cu tot cu motorul V8 pe ea, dar şi schiţele principale.

Foto: Replică a motocicletei V8 din 1938

După război, se spera la o susţinere din partea statului pentru revigorarea Galbusera, însă ea întârzia să apară. Toyo mai spera că, eventual, ideea sa îşi va regăsi rezonanţă cu un alt producător, însă la 30 mai 1946, Toyo a decedat în timp ce participa la o cursă pe circuitul din Trieste, Italia, iar astfel toate ideile şi entuziasmul pentru acest motor V8 în doi timpi au plecat în istorie. Întrucât motorul şi motocicleta originale au fost distruse, astăzi mai există doar fotografiile făcute la salonul din Milano în 1938. În 2019, un pasionat a reuşit să construiască o replică a motorului şi motocicletei originale, prezentă în imaginile color din acest articol, imaginile fiind făcute la o expoziţie moto din Trieste, Italia. Aşadar, azi există doar această replică. Totuşi, motorul ăsta V8 a inspirat şi alte creaţii fabuloase italieneşti, iar despre ele vom vorbi în alte articole.

Foto: Replica motocicletei Galbusera V8 din 1938, construită în 2019