(VIDEO) Ingredientul secret din unele modele Volvo din anii 2000: cum sună motorul V8 de Yamaha, pus pe XC90 şi S80, şi ce inginerie are acesta

Astăzi, dacă vorbim de un model Volvo cu motor cu ardere internă, aproape inevitabil înseamnă că avem de-a face cu un motor de 4 cilindri în linie, de 2,0 litri, indiferent dacă e un propulsor diesel sau benzină, pentru că e acelaşi bloc motor în ambele cazuri. Poate fi un motor turbo, unul twin-turbo, sau combinat cu sistemele de propulsie plug-in hibrid, dar peste tot e acelaşi motor universal. Nu mai există motoare de 5 cilindri în linie la Volvo şi nu mai există nici un V8. Oh, V8 la Volvo? Păi a existat vreo dată? Da, pentru o scurtă perioadă de timp, două modele Volvo au avut un V8 extraordinar sub capotă, care venea de la Yamaha.

Lansarea acestui motor a avut loc în anul 2005, pe XC90 de primă generaţie, iar ulterior motorul a ajuns şi pe S80, şi în unele regiuni şi pe XC70. Iar disponibilitatea lui a ţinut doar până în anul 2010, când Volvo a fost cumpărată de Geely şi asemenea picanterii produse în număr mic şi neprofitabile au fost omise. Aşa că doar pe XC90 şi S80 din acel interval de ani se mai poate găsi acest V8 rar.

Numele de cod al motorului e B8444S, unde B vine de la benzină, 8 de la numărul cilindrilor, 44 de la cilindreea de 4,4 litri, iar încă un 4 de la numărul de valve per cilindru şi, în fine, S, se la termenul suedez pentru aspirarea naturală, fără turbină. Volvo XC90 avea nevoie de un motor de top, care să concureze cu BMW X5 de 4,4 litri, iar cei de la Volvo au găsit soluţia la Yamaha, fiind şi limitaţi de spaţiul disponibil sub capotă şi de amplasarea transversală a motorului, nu longitudinală, cum ar fi normal pentru un V8.

Practic, nici Volvo XC90, nici S80, nu au fost proiectate să adăpostească vreodată un V8, dar inginerii s-au încăpăţânat să găsească soluţia. Şi împreună cu Yamaha au găsit-o sub forma unui V8 cu cele două blocuri cilindrice poziţionate la 60 de grade, nu la 90, cum se întâmplă de obicei la V8. Asta îl făcea mai compact, dar a mai fost nevoie de soluţii adiţionale, pentru ca acel motor să încapă. Alternatorul a fost poziţionat direct pe motor, demarorul a fost poziţionat deasupra cutiei de viteze, iar arborii cu came erau dirijaţi de lanţuri mici auxiliare, nu de un singur lanţ mare de distribuţie. Şi motorul avea deja gestiune variabilă a valvelor.

Mai mult ca atât, blocul stâng e deplasat în faţă, cu jumătate de cilindru, în raport cu blocul drept, care a permis încrucişarea bielelor în calea lor către arborele cotit. Motorul rezultat a fost cel mai compact V8 de cilindree comparabilă, măsurând 73,5 cm lungime şi 63,5 cm lăţime, având şi o greutate excepţional de mică, de doar 190 kg!

Suedezii au instalat atunci 4 convertoare catalitice pe acest motor, făcându-l unul din cele mai ecologice la timpul său, primul V8 care se conformase standardelor ULEV-II. Motorul era cuplat la o cutie automată Aisin şi, în ciuda a 4 catalizatoare, suna superb.

Ulterior, fanii Volvo care apucau să pună mâna pe aceste exemplare rare, adorau să-şi schimbe tobele de eşapament, pentru a accentua şi mai mult sunetul magnific al motorului. V8-ul de Yamaha de pe Volvo şi-a câştigat repede titlul de unul din motoarele cu cel mai frumos sunet, un sunet foarte specific, datorită acelei construcţii la 60 de grade cu biele încrucişate, pe care o avea. Iar cei care se încumetă să pună eşapamente mai sonore, profită şi mai mult de această reputaţie. În lume n-au mai rămas foarte asemenea exemplare Volvo, cifra exactă nefiind cunoscută, dar cele mai frecvente estimări stipulând că în cei 6 ani de fabricare, toate cele 3 modele împreună au cumulat doar puţin peste 20 mii maşini cu acest motor V8. Yamaha a mai produs ulterior motoare de bărci pe baza acestui V8, inclusiv în variaţii cu cilindree mai mare. Iar pe Noble M600 acest propulsor a fost preluat în formă turboaspirată, cu 650 CP la activ.

Vezi mai jos câteva secvenţe video cu sunetul irepetabil al acestui motor V8 de Volvo.