Expediţia cu un Nissan Ariya electric de la Polul Nord la Polul Sud a luat start, a fost arătată şi turbina eoliană pentru încărcarea maşinii

Acum mai bine de o lună, publicam un articol despre expediţia cu un Nissan Ariya electric, de la Polul Nord la Polul Sud, realizată de un cuplu de aventurieri pentru Nissan, şi analizam atunci şi informaţiile anunţate de Nissan, precum că maşina electrică va fi încărcată de la o turbină eoliană dintr-o remorcă şi câteva panouri solare. Ei bine, acum expediţia a luat start de la Polul Nord magnetic, iar odată cu asta a fost arătată pentru prima dată şi remorca, cu tot cu turbina eoliană.

Primul lucru curios e că expediţia a pornit nu de la Polul Nord geografic, ci de la Polul Nord magnetic, aşa cum a fost stabilit el în 1823 de exploratorul britanic James Clark Ross. De fapt, polul magnetic e în continuă schimbare pe Pământ, din cauza variaţiilor de câmp magnetic, dar punctul de referinţă din 1823, ales de aventurieri, se află la coordonatele N70 38' 37.820", W98 28' 0.541", ceea ce uşurează enorm sarcina acestei maşini electrice. Efectiv, nu se porneşte de la latitudinea 90, ci de la 70, iar asta înseamnă că până la Nordkapp, de pe continentul european, este situat la o latitudine mai nordică decât punctul ales de organizatorii expediţiei.

Foto: Punctul efectiv din care a pornit expediţia maşinii electrice, de la Polul Nord la Polul Sud

Nissan şi cei doi aventurieri nu menţionează în continuare nimic despre vreun generator cu combustie, de rezervă, pe care intuiam că aventurierii îl vor avea în expediţie. Nici în imaginea publicată acum cu remorca nu pare să fie inclus un generator. Cutia alăturată turbinei pare prea mică pentru asta şi pare să servească mai degrabă în rol de transformator şi stabilizator de tensiune pentru energia primită de la turbina eoliană.

Turbina poate fi ridicată la 6 metri înălţime şi are 5 kW putere maximă, atunci când condiţiile de vânt sunt ideale. Bateria maşinii are 87 kWh şi chiar dacă se vor încărca aproximativ 70%, sunt vreo 60 kWh de pus în ea, ceea ce înseamnă cam 12 ore în condiţii ideală, dacă maşina nu consumă nimic în acest timp. Însă cei doi nu au cum să nu consume nimic, fiind în zone arctice, or, vor trebui să stea în maşină, cu căldura pornită în habitaclu, iar pe lângă asta şi păstrarea bateriei la temperaturi optime ar putea consuma energie. Nissan foloseşte o pompă de căldură, care asigură ambele funcţii, iar la temperaturi de până la -33 grade, cum au raportat de curând aventurierii, chiar şi un asemenea sistem ar putea consuma 2-3 kW de putere. Respectiv, jumătate din puterea maximă teoretică ar putea fi consumată de procesele auxiliare în timpul încărcării, ceea ce poate lungi de două ori timpul de încărcare, în condiţii ideale de vânt, sau se poate ajunge la situaţia încât turbina eoliană reuşeşte să asigure doar energia pentru păstrarea acelor funcţii auxiliare şi aproape nimic în plus pentru a putea încărca bateria.

Consumul maşinii va fi inevitabil mult mai mare în deplasare, din cauza roţilor mai mari, a temperaturilor şi a rezistenţei zăpezilor. Nissan menţionează că nu a efectuat nicio modificare la ingineria de bază, doar roţile şi garda la sol fiind mărite şi alte câteva mici detalii de confort interior.

Ei bine, rămâne de văzut cum va fi totul în practică, or, în prima etapă cei doi ar urma să ajungă destul de repede pe partea solidă a continentului canadian, unde vor încărca deja de la prize, şi doar primele segmente vor încărca de la turbină.

Foto: Imagine cu Nissan Ariya încărcând la priză în Canada în drumul spre punctul de start al expediţiei

Abia când vor ajunge spre Polul Sud s-ar putea să aibă nevoie mult mai mare de acea turbină. Până atunci, însă, mai sunt 27.000 km de parcurs şi 10 luni. Dar, experienţa cu această maşină electrică deja a început, şi, fiind atât de inedită, cu siguranţă va naşte situaţii şi observaţii curioase.