Istoria uitată a locomotivei Bugatti, cu 4 motoare de 8 cilindri, care a pus începutul trenurilor de mare viteză în Franţa

Bugatti e o marcă ştiută în zilele noastre pentru maşinile superb de performante pe care le produce şi adevărul e că până şi în trecutul său, chiar şi la începuturi, modelele Bugatti au fost întotdeauna mai puternice cam decât orice găseai în jur. Dar puţini dintre noi ştiu că Bugatti a produs şi trenuri o perioadă, la început de nevoie, dar oricum cu multă creativitate inginerească. Mai mult ca atât, trenul Bugatti, conceput de Ettore Bugatti, a fost cel care a pus începutul trenurilor de mare viteză în Franţa şi poate în lume şi ne-a adus astăzi la epoca în care există TGV-uri şi Maglev-uri.

Totul a început de la o maşină superbă, numită Bugatti Type 41 Royale, pe care Ettore o concepuse şi o arătase publicului în anul 1926, dar pe care a reuşit s-o aducă la producţia de serie în 1932. Maşina era concepută ca una regală, absolutistă, în confort şi inginerie. Avea un motor nou conceput sub capotă, cu 8 cilindri în linie, de 12,8 litri, care dezvolta 300 CP! E o putere mare şi azi, dar pe atunci erau cifre ameţitoare.

Foto: Bugatti Type 41 Royale

Motorul era excepţional de inovativ pentru acele timpuri. Avea arbori cu came integrate în partea superioară a acestuia, în chiulasă, în timpurile în care valvele din lateral încă erau uzuale. Propulsorul lui Bugatti avea 3 valve per cilindru, două pentru admisie şi una pentru evacuare, iar fiecare cilindru avea şi câte 2 bujii, pentru a aprinde mai repede şi mai uniform amestecul de combustie din interior. Motorul avea şi sistem de ungere cu carter uscat, pentru a evita carenţele de lubrifiere la apariţia forţelor G intense, o soluţie aplicată şi atunci şi azi mai ales la bolizii care aleargă pe circuite.

Capota era lungă pentru a face loc unui motor de 8 cilindri în linie şi trebuia ridicată de doi oameni. Maşina avea un ampatament de 4,3 metri, mai mare decât Mercedes-Maybach S-Class de azi, cântărea 3,5 tone şi atingea 200 km/h! Era un model excepţional, cu alte cuvinte, care fusese primit de public cu admiraţii şi ovaţii, dar care se sincronizare cu marea depresie economică şi nu a fost vândut în prea multe exemplare. De fapt, până în 1932, fabrica Bugatti produsese 6 maşini şi 25 de motoare, însă doar 4 fuseseră vândute.

Pus în faţa situaţiei în care avea 25 de motoare geniale construite, dar pe care nu putea să i le cumpere nimeni într-o asemenea criză economică, Ettore Bugatti n-a disperat şi a gândit avangardist. S-a gândit să le modifice pentru a revoluţiona transportul feroviar din Franţa.

La acea vreme Franţa avea o reţea foarte dezvoltată de căi ferate, dar locomotivele sale erau încă în mare parte cu abur. Concurenţa din partea maşinilor şi autobuzelor se făcea tot mai simţită, iar căile ferate franceze simţeau nevoia unui progres simţitor, pentru a se impune din nou. Astfel, Ettore Bugatti a creat o locomotivă inspirată din Type 41 Royale, care întruchipa ideea acestuia de tren dintr-o nouă epocă, mult mai rapidă, a transportului feroviar. De fapt, trenul Bugatti era un automotor, dacă ar fi să vorbim în termeni feroviari corecţi, întrucât are şi motoarele, şi locurile destinate pasagerilor în acelaşi compartiment unitar.

Bugatti a fost cel care a desenat trenul cu o formă aerodinamică partea sa frontală, formă care a evoluat şi s-a păstrat până în zilele noastre la locomotivele rapide. Conceperea designului şi ingineriei noului tren a durat doar nouă luni.

Trenul făcea uz de 4 motoare Bugatti de 8 cilindri, grupate câte două, propulsând împreună cele 4 punţi motrice ale trenului prin transmisie hidromecanică. Motorul a fost modificat pentru o putere mai mică, de 200 CP, pe care să o livreze la turaţii de 2.000 rpm. Fiecare motor avea 2 carburatoare Zenith.

Postul de condus al mecanicului de locomotivă nu era în faţă, ci la mijloc, deasupra celor 4 motoare, într-o proeminenţă ce amintea de cabina unei aeronave.

Astfel, mecanicul avea o viziunea de 360 grade asupra a ceea ce se întâmplă în jurul său.

Primul exemplar a fost pus în serviciu în mai 1933 şi avea 48 pasageri la bord. În teste, viteza omologată a fost de 172 km/h. În 1934, un tren un pic perfecţionat tehnic a atins 192 km/h pe segmentul dintre Le Mans şi Connerre.

În 1935 a avut loc şi stabilirea unui record mondial de cel mai rapid tren din lume, timpul fiind cronometrat pe distanţa de 10 kilometri, şi rezultând într-o viteză de 196 km/h!

Totuşi, consumul trenului era mare, or, alimentarea celor 4 motoare pe benzină de 12,8 litri se făcea simţită chiar şi în acei ani. În principal, acesta a fost motivul pentru care trenurile au fost gradual scoase din uz, ultimul fiind pensionat în 1958. Au fost produse în total 88 de trenuri Bugatti în câteva versiuni de lungime şi locuri.

Trenul „Le Presidentiel” e singurul din cele 88 ce a supravieţuit până în zilele noastre şi e păstrat la muzeul Cite du Train din oraşul Mulhouse, Franţa, acelaşi oraş unde-şi are sediul şi Bugatti.

Trenul „Le Presidentiel”, la muzeul Cite du Train din oraşul Mulhouse

Trenurile Bugatti deveniseră renumite în Franţa, mai ales datorită scurtării timpilor de călătorie, graţie ingineriei şi designului îndrăzneţ şi inovativ. Afişele vremii promovau aceşti timpi, anunţând, de exemplu, că o călătorie de la Paris la Lyon durează doar 4 ore şi 50 de minute cu „Automotrice Rapide Bugatti”, cu locuri la Clasa 1 şi Clasa 2.

Şi, apropo, Bugatti avusese o abordare absolutistă şi-n confortul de la bordul trenului, pentru că viteza enormă a trenului trebuia să fie simţită într-o ambianţă plăcută şi liniştită la bord.

Spre exemplu, la clasa 1 fotoliile se puteau roti, astfel încât grupurile de oameni puteau alege direcţia în care să stea şi eventual să comunice mai uşor între ei.

Şi n-am exagera dacă am spune că acest tren Bugatti a oferit Franţei ocazia de a se îndrăgosti de trenurile rapide şi de a aspira să fie una din ţările cu cele mai rapide trenuri din lume şi astăzi.