Şeful VW contrazice entuziasmul Porsche pentru combustibilii sintetici şi spune că e un efort inutil, deoarece maşinile electrice vor domina oricum din 2035

Şeful mărcii VW a făcut câteva declaraţii neaşteptate într-un interviu acordat publicaţiei Automotive News, desfiinţând entuziasmul pe care Porsche îl are pentru combustibilii sintetici ca o metodă de a salva motoarele cu ardere internă şi după anul 2035, când intră în vigoare limitele de zero emisii CO2 pentru maşini. De fapt, Porsche a şi reuşit cu o viteză record să influenţele parlamentarii UE să introducă această excepţie pentru combustibilii sintetici în interdicţia pentru anul 2035 şi, aşa cum spuneam în articole anterioare, Porsche are o fabrică pilot în Chile pentru producţia acestui tip de combustibil şi planuri mari cu investiţii de 1 miliard de euro de a deveni un producător global mare de carburanţi sintetici şi totodată de a putea produce cel puţin 20% din maşinile sale cu motoare cu ardere internă şi după anul 2025.

Ei bine, în lumina acestor planuri măreţe ale Porsche, care au fost garantate deja şi prin excepţia legislativă menţionată mai sus, Thomas Schafer face această declaraţie năucitoare, prin care spune că toată încercarea de a salva motoarele cu ardere internă cu aceşti combustibili sunt un „zgomot nenecesar”. Până în 2035 motoarele cu ardere internă vor pleca în istorie oricum, mai zice acesta. Iar VW îşi asumase chiar un termen de până în 2033. „De ce să cheltuim investiţii uriaşe într-o tehnologie care nu ne va aduce beneficii adevărate?” — se întreabă acesta în interviu. Toate aceste remarci sunt şi mai impresionante, cu cât chiar CEO-ul grupul VW, Oliver Blume, a susţinut public această tehnologie în ultimul timp.

Totuşi, Schafer n-a vrut să-şi acuze direct şeful, şi a zis că lui i se pare că aceşti carburanţi fosili ar putea doar prelungi viaţa maşinilor cu ardere internă deja produse, ca acestea să poată funcţiona până devin vechi, fără a genera emisii suplimentare de CO2. Însă nu ar trebui să înlocuiască maşinile electrice pe baterii. Acesta spune că pentru a produce carburanţi fosili, e nevoie de prea multă electricitate. „La nivel global, avem şi aşa insuficienţă de energie verde, de ce am irosi-o pe producţia benzinei sintetice?”, mai spune Schafer.

Acesta mai spune că tehnologia carburanţilor sintetici nici măcar nu e nouă, fiind de fapt învechită şi ineficientă. Producţia e prea scumpă, produsul final e prea scump (acum un litru costă circa 10 dolari), iar ca să poţi cu adevărat spune că ai zero emisii CO2 trebuie să te asiguri că şi transportul acelui combustibil e lipsit de emisii CO2, deci trebuie să excluzi camioane diesel care să transporte acel carburant sau, şi mai rău, nave care emit cantităţi uriaşe de CO2 din dieselul vâscos pe care-l ard sau gazul lichefiat pentru a transporta carburanţii sintetici din America de Sud spre Europa sau altundeva în lume.

În fine, Schafer mai dezvăluie şi nişte lucruri mai puţin ştiute din ciclul de producţie a carburanţilor sintetici. Aşa cum descriam noi tehnologia de producţie — ca să produci benzină sintetică trebuie să captezi CO2, pentru a-l pune în reacţie cu apa şi a forma hidrocarbura dorită drept combustibil final, spre exemplu metanol sau benzină. Toţi presupuneam că această captare se face din aer, acolo unde se spune că e surplus de CO2. Schafer spune, însă, că, de fapt, în mare parte captările de CO2 se fac din locurile unde se extrage petrolul, pentru că acolo el e un produs aferent al procesului de extragere sau rafinare, şi pentru că e mai ieftin şi mai uşor să-l iei de acolo. Prin extragerea direct de acolo, întreg procesul ajută, de fapt, acele companii să pară mai verzi şi să raporteze mai puţine emisii CO2, iar astfel să poată extrage mai mult petrol. Astfel, ar rezulta că aceşti carburanţi sintetici n-ar extrage CO2 din atmosferă pentru a-l elibera ulterior, ci din procese industriale aferente extragerii de noi hidrocarburi, stimulându-le de fapt pe acestea. Sunt informaţi curioase, cu siguranţă, dar aici pare mai degrabă o problemă ce ţine doar de acest aspect al captării CO2 şi certificării acestui proces, decât a întregii tehnologii de combustibil sintetici din cauza acestui aspect.

Cert e că declaraţiile şefului VW sunt de natură să bulverseze foarte mult industria şi să submineze eforturile Porsche şi ale grupului VW de a produce aceşti carburanţi sintetici şi a-şi păstra motoarele cu ardere internă. Iar aceste declaraţii denotă o lipsă de aliniere a poziţiei interne la VW, şi s-ar putea să-l coste pe Schafer chiar şi poziţia de şef al mărcii VW, pe care o deţine. Poate nu imediat, că nu va da bine în imaginea publică, dar într-un termen un pic mai lung. Cert e că acesta a ridicat în vizor nişte aspecte interesante, care merită discutate public, atât despre utilitatea carburanţilor sintetici, cât şi despre faptul dacă mai au rost alte tehnologii în calea dominaţiei aşteptate a maşinilor electrice cu baterii.