Un studiu norvegian a constatat că energia nucleară are cel mai mic impact asupra planetei, cu mult sub cea solară şi eoliană

25 Aprilie 2023, 14:29
Redacţia PiataAuto.md
În contextul în care acum 10 zile Germania şi-a închis ultimele 3 reactoare nucleare, iar la o zi distanţă Finlanda a inaugurat cel mai mare reactor nuclear din Europa, discuţiile despre cât de importantă, utilă şi sigură e energia nucleară au devenit mai intense, mai ales că şi criza energetică din Europa nu a dispărut complet şi mai ales că omenirea îşi doreşte să producă energie cu zero emisii CO2. Un studiu norvegian, care a analizat 870 de centrale nucleare din lume şi le-a contrapus impactul cu alte forme de generare a energiei, a venit cu concluzii mai clare ca oricând, declarând că energia nucleară are cel mai mic impact asupra planetei, cu mult sub cea solară şi eoliană.
O serie de cifre brute ale studiului au fost publicate încă în decembrie 2022 în revista ştiinţifică Nature, cu o mulţime de diagrame şi calcule, deci cu o argumentare solidă şi profundă, aşa cum se cuvine unui studiu ştiinţific. De curând, în aprilie 2023, unul din profesorii norvegieni participanţi la studiu, Jonas Kristiansen Nland, a făcut un sumar de analiză a studiului, adresat publicului larg, în a care a pus şi unele accente importante, pe care vrea să le aducă la cunoştinţa tuturor.
Astfel, în primul rând acesta constată că în anul 2050 vom avea nevoie de 3 ori mai multă electricitate, dacă omenirea vrea să migreze spre surse energetice regenerabile în toate domeniile mari energofage, cum ar fi transporturile, încălzirea locuinţelor şi industria. Asta înseamnă că avem nevoie de noi capacitări mari de producţie a electricităţii fără emisii CO2, cel puţin directe, iar alocarea pământului pentru montarea turbinelor eoliene sau panourilor solare poate fi destul de problematică, or, acest lucru n-ar trebui să se facă în detrimentul terenului agricol sau în zone sălbatice, dezechilibrând ecosistemele de acolo. Această greşeală s-a făcut în producţie biocombustibilului, de exemplu, suprafeţe imense fiind alocate creşterii plantelor din care se produce acest combustibil, iar acum omenirea a înţeles că decizia nu a fost una foarte înţeleaptă şi încearcă să găsească alte metode care nu ocupă teren arabil.
Norvegienii au publicat şi un grafic foarte curios cu suprafaţa necesară pentru a produce 1 TWh de electricitate pe parcursul unui an, în funcţie de tipul de generare a electricităţii. Cantitatea de 1 TWh înseamnă, de exemplu pentru Moldova, 24% din consumul anual 4,2 TWh de electricitate al ţării, iar pentru România 1,7% din consumul anual de circa 56 TWh al ţării. În cazul biocombustibilului (aici fiind inclusă şi arderea directă de lemn, dar şi biocombustibil produs din plante), pentru a se produce 1 TWh de energie, e nevoie de 878 km2 de teren, ceea ce e enorm de mult. În cazul turbinelor eoliene amplasate terestru, ar fi nevoie de 53 km2, iar în cazul tubinelor eoliene amplasate în mare, suprafaţa necesară ar fi mai mică, de 29 km2. Energia solară ar avea nevoie de 11 km2, iar cea prin hidrocentrale — de doar 3 km2, ea fiind şi cea mai concentrată ca suprafaţă din toate sursele regenerabile, spun norvegienii. În cazul centralelor de gaz, ele ar ocupa 0,3 km2, dar aici există mari emisii de CO2 asociate. Şi, în fine, în cazul centralelor nucleare, e nevoie de doar 0,15 km2 pentru acelaşi 1 TWh de electricitate, această metodă nefiind regenerabilă, însă e una cu zero emisii CO2. Asta înseamnă că o centrală nucleară cu 1 TWh capacitate are nevoie de 99,7% mai puţină suprafaţă decât un parc eolian cu turbine ce însumează 1 TWh.
Foto: Suprafaţa necesară generării 1 TWh de electricitate, în funcţie de tipul generării

Norvegienii au calculat că, la necesarul de electricitate necesar omenii în 2050, după tranziţia completă la electricitate ca sursă pentru transport, industrie şi încălzire de locuinţe, suprafaţa totală a centralelor electrice necesare pentru a asigura energia pentru întreaga omenire ar fi egală cu jumătatea regiunii Viken din Norvegia (regiune care măsoară 24.593 km2), sau jumătate din statul Vermont din SUA (stat care măsoară 24.906 km2). Deci, putem concluziona că 12.500 km2 de suprafaţă ar fi suficienţi pentru întreaga planetă, în sumă totală, chiar şi atunci când vedea doar maşini electrice în jur şi n-am mai folosi practic benzină şi gaz natural. Asta înseamnă 37% din teritoriul Republicii Moldova, din exemplu, sau un pic mai mult decât 2 suprafeţe ale judeţului Iaşi din România, de exemplu. Însă vorbim despre suma tuturor suprafeţelor necesare pentru toată planeta, nu pentru o ţară.
Studiul norvegian analizează şi riscurile de accidente şi ajunge la concluzia că, în funcţie de cum se numără victimele unor accidente la centrale nucleare, directe plus indirecte, dar şi afectarea sănătăţii lor pe termen lung, dacă se calculează acelaşi lucru şi la centrale cu gaz sau cărbune, tot centralele nucleare ies în avantaj. Iar omenirea a învăţat deja lecţiile şi erorile din cazurile anterioare, astfel încât e nevoie doar de mentenanţă corectă pentru evitarea lor completă pe viitor. Iar stocarea în labirinturi subterane a deşeurilor nucleare, precum depozitul construit în Finlanda, e un exemplu de sporire şi mai mare a siguranţei de operare în ciclu complet a centralelor nucleare.
Totodată, studiul menţionează că nu vrea nici nicidecum să înlăture total parcurile eoliene, centralele solare sau hidrocentrale din ecuaţie, întrucât şi acestea sunt necesare şi logice acolo unde relieful permite asta. În special hidrocentralele sunt calificate drept cea mai eficientă formă de a stoca energia pentru a o folosi în orele de consum maxim, în loc de a folosi baterii cu durată de viaţă mult mai mică şi cu amprentă de CO2 mai mare, aici avându-se în vedere şi faptul că hidrocentralele pot acumula în mod natural apa în lacurile de acumulare şi o pot folosi intermitent la orele dorite ale zilei, dar şi experienţa unor centrale precum cea din Elveţia, în care apa e pompată prin pompe sus, la altitudine, energia fiind recuperată în raport de circa 80% din cât s-a consumat iniţial atunci când apa e coborâtă din nou şi turbina funcţionează în mod similar unei hidrocentrale.
Deci, studiul norvegian nu vrea să nege formele de generare a electricităţii care şi-au demonstrat eficienţa, ba dimpotrivă cheamă la o analiză mai de ansamblu, uneori pierderile directe de eficienţă fiind compensate prin durată de viaţă mai lungă şi prin amprentă mai mică asupra planetei. Studiul vrea mai degrabă să amintească omenirii că nu doar turbinele eoliene şi energia solară sunt în stare să asigure tranziţia la zero emisii CO2, ci şi energia nucleară, care are avantaje uriaşe faţă de primele două. De fapt, până şi în strategiile ce vizează anul 2050 drept an în care omenirea ar reuşi să treacă complet la energie cu zero CO2, energia nucleară e menţionată drept indispensabilă pentru a reuşi să se atingă acest scop. Pentru că, dacă omenirea va continua acelaşi vector de tranziţie la energie cu zero CO2 pe care-l are în prezent, vom avea nevoie de suprafaţa întregii India şi încă jumătate ca ea pentru a asigura aceeaşi energie necesară în 2050, ce poate fi asigurată cu doar 12.500 km2 de centrale nucleare.
0
8,570
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!