(VIDEO) Ingineria curioasă a lui Bandvagn 206, vehiculul articulat din Suedia, conceput să poată înainta prin mlaştini şi zăpezi

Suedia are un relief specific, cu multe lacuri şi zone mlăştinoase vara şi cu zăpezi şi geruri mari iarna. Gândindu-şi apărarea, acum mai multe decenii, suedezii au ajuns la concluzia că au nevoie de un vehicul cu şenile, compact, compus din două segmente pentru mai multă stabilitate, care servească în primul rând pentru armată. Aşa a fost creat întâi Bandvagn 202 în 1957, după care, în a1980 a apărut şi Bandvagn 206, care e produs de 43 de ani încoace, până în prezent. Iniţial, alte ţări nu l-au înţeles, iar suedezii le-au explicat doar că e un vehicul croit special pentru relieful pe care-l au ei în ţara lor. Ulterior, mai multe ţări şi-au dorit să-l încerce şi au descoperit cât de capabil şi practic e acesta, iar azi lista ţărilor care-l au în dotare trece de 30 la număr! Trebuie să existe, deci, lucruri foarte curioase în acest vehicul neobişnuit, dacă a rămas în producţie atât de mult timp şi dacă e atât de îndrăgit.

Iniţial, primul Bandvagn 202 a fost dezvoltat de Bolinder-Munktel, care era subsidiară a Volvo, specializată în concepere de vehicule militare. Anume acel prim model a aplicat formula de două vehicule articulate, cu şenile, ambele segmente având tracţiune. Direcţia nu e asigurată prin frânarea şenilelor dintr-o parte, cum se întâmplă la alte vehicule cu şenile, ci prin mecanismul de pivotare dintre cele două segmente. În segmentul din faţă exista un volan normal, în stilul celor din maşini. Separarea vehiculului în două segmente motrice permitea o capacitate excepţională de a a evita blocarea în mlaştini. Practic, dacă unul din segmente se găsea în dificultate, pivotarea ajuta ca vehiculul să iasă de acolo, cele două segmente acţionând în tandem.

Foto: Bandvagn 202

Motorul şi cutia lui Bandvagn 202 erau poziţionate pe segmentul din faţă. Întrucât fusese dezvoltat de Volvo, şi motoarele erau de Volvo, cu numele de cod B18 şi B20, care dezvoltau 82,5 CP şi 97 CP. Datorită construcţiei sale, presiunea pe sol era mai mică decât cea generată de un schior, ceea ce-i permitea să fie efectiv un vehicul amfibiu, plutind pe suprafaţa mlaştinilor şi lacurilor la nevoie. Bandvagn 202 avea însă doar două locuri în segmentul faţă, în timp ce pe cel din spate putea adăposti 8 oameni. Acest conceput a fost îmbunătăţit odată cu lansarea lui Bandvagn 206.

Foto: Bandvagn 202

Modelul 206 a început a fi dezvoltat în 1974, fiind definitivat, testat şi pregătit de producţia de serie timp de 6 ani, primele exemplare de serie fiind produse şi livrate în 1980. Marea deosebire a lui Bandvagn 206 faţă de predecesorul său e că segmentul faţă nu mai are proeminenţa sub formă de capotă, ci aplică un soi de principiu de cabină situată deasupra motorului, ceea ce permite ca primul segment să poată adăposti şoferul şi încă 5 pasageri, iar cel din spate încă 11 pasageri. Deci, 17 oameni pot călători în total cu Bandvagn 206.

Foto: Bandvagn 206

Noul vehicul şi-a păstrat capacitatea de amfibiu şi poate pluti cu 5 km/h, iar pe teren atinge 65 km/h. Toate 4 şenile sunt motrice, la fel ca şi la predecesorul său, iar virarea se face în mod similar, cu mecanismul de pivotare.

Foto: Construcţia schematică a lui Bandvagn 206

Compania Hagglunds, care l-a dezvoltat, era succesoare prin conglomerare a fostei divizii Volvo, dar nu mai era direct o subsidiară Volvo, aşa că şi motoarele au fost diferite. Iniţial, Bandvagn 206 a fost echipat cu un motor V6 de Ford de 2,8 litri şi 135 CP. Cutia de viteze era una automată, de Mercedes. Consumul acestui propulsor era de 9 litri/10 km, ceea ce înseamnă 90 litri/100 km, şi e relativ normal pentru un asemenea vehicul, în asemenea condiţii de înaintare. Dar, invevitabil, au apărut şi motorizări diesel.

Foto: Construcţia schematică a lui Bandvagn 206, amplasarea motorului şi felul în care e transmisă tracţiunea către toate 4 şenile

Una din ele avut un motor diesel de 5 cilindri de la Mercedes, de 3,0 litri, preluat de pe renumitul microbuz Mercedes T1! Motorul era cuplat la aceeaşi cutie automată Mercedes, ca şi propulsorul Ford.

Foto: Mercedes T1, unul din modelele ce i-a împrumutat motorul diesel lui Bandvagn 206

Apoi a apărut şi un propulsor diesel de 6 cilindri în linie, tot de la Mercedes şi tot de 3 litri, doar că era un pic mai puternic. Pe Bandvagn 206, apropo, acest propulsor consuma 70 litri/100 km. Versiunile diesel, apropo, au numele de Bandvagn 206D în unele ţări şi de 208 în altele.

Pe parcursul carierei modelului acesta a mai beneficiat de încă trei motoare diesel posibile, două de origine Steyr şi încă unul Cummins. Motoarele Styer, apropo, erau răcite cu aer, fiind capabile să ruleze şi pe kerosen, şi pe combustibil NATO. Unul era de 4 cilindri şi 2,1 litri şi scotea 115 CP, iar altul era de 6 cilindri şi 3,2 litri, livrând 183 CP. Motorul Steyr de 6 cilindri era cuplat la o cutie Mercedes mai modernă şi era mult mai eficient în consum, având nevoie de „doar” 50 litri/100 km.

De-a lungul carierei modelului, s-a făcut câteva împrospătări estetice, şi a avut nenumărate versiuni adaptate pentru uzul specific din armată sau din domeniul civil.

Există versiuni blindate, versiuni echipate cu sisteme anti-rachete şi puşti de doborâre a avioanelor, ba chiar şi versiuni cu puşti anti-tanc.

Există versiuni destinate pompierilor, salvatorilor, medicilor, telecomunicaţiilor, precum şi mai multor funcţii specifice de artilerie.

Foto: Un Bandvagn din dotarea salvatorilor

Pentru că e un vehicul relativ uşor, având o greutate de până la 4,5 tone în ambele segmente, el poate fi livrat şi cu elicopterul la locul intervenţiei.

Foto: Elicopter CH-13, livrând un Bandvagn 206 în Germania

Țările care folosesc Bandvagn 206 în serviciile lor militare sau civile sunt în număr uriaş şi foarte diferite geografic şi politic — de la Suedia bineînţeles, alături de Estonia, Finlanda, Norvegia, Germania, SUA, Franţa, Italia, Marea Britanie, până la China, Chile, Thailanda, Brazilia, Argentina, Israel sau Noua Zeelandă.

În total, s-au produs peste 11 mii de exemplare Bandvagn 206, iar producţia lor încă derulează, între timp fiind lansat în paralel şi un model mai lat, BvS 10.

Foto: Bandvagn 206 cu rol de ambulanţă

Apropo, în 2012 el a început a fi produs şi în Rusia, sub numele de GAZ-3351, în baza unei licenţe, având motorul Steyr de 6 cilindri şi cutia Mercedes de 5 trepte. Din motive evidente, furnizorii de componente au încetat să le mai livreze către GAZ în anul 2022, producţia fiind sistată.

Foto: GAZ-3351

Modelul suedez Bandvagn 206, însă, continuă a fi produs şi livrat în număr mare în multiplele sale variaţii. Acesta e folosit chiar şi în Antarctica, fiind capabil să opereze fără probleme până şi acolo!

Foto: Bandvagn 206 în Antarctida, în dotara NASA

Vezi în video-ul de mai jos cum poate înainte Bandvagn 206, sau şi predecesorul său, 202.