Acesta e un BMW M5 E39, care a fost scos la vânzare cu 300 mii dolari, şi există multe motive pentru asta

Suntem în anul 2023, anul în care putem vedea pentru prima dată un BMW M5 din generaţia E39, produs în 2003, deci cu doar 20 de ani în urmă, care a fost scos la vânzare cu un preţ exorbitant de 300 mii dolari. Într-atât de mult au ajuns să coste exemplarele în stare bună de M5 E39? Într-atât de apreciat a ajuns acest model legendar la doar 20 de ani după ce a fost produs? Ei bine, aceste întrebări au un răspuns afirmativ, dar maşina roşie despre care vorbim azi, mai are un element distinctiv important, care-i mai oferă un motiv pentru preţul său.

Acest exemplar, vopsit în culoare roşie Imola, are doar 746 mile pe odometrul său, deci echivalentul a 1.200 km! Doar atât a adunat acest BMW M5 în cei 20 de ani!

Maşina se află acum în statul Ohio din SUA, dar s-a aflat întreaga sa istorie în proprietatea unei singure familii din Puerto Rico, parte din teritoriul insular al SUA, prin urmare şi maşina e una în specificare americană.

Sub capotă, însă, e acelaşi motor V8 renumit de 4,9 litri, care scotea 400 CP, fiind cuplat la o cutie manuală cu 6 trepte. Cele 4 ţevi de evacuare vin să accentueze sunetul natural al acestui motor.

Maşina a e burduşită cu echipările acelor timpuri, de la player DVD la buton programabil pentru deschiderea garajului de acasă. Avea şi faruri xenon, şi Alcantara la interior, şi senzori de parcare, deci, în mare parte se va simţi ca o maşină modernă, chiar dacă e deja una de colecţie, cu statut legendar.

Timp de 20 de ani maşina a stat la păstrare în garajul climatizat al casei din Puerto Rico, iar astaa făcut-o să ajungă până azi în stare de nouă. Compania din Ohio, care a preluat-o pentru vânzare, i-a făcut o reîmprospătate generală, echipând-o şi cu anvelope noi, făcându-i şi o sesiune de mentenanţă tehnică a părţii mecanice, astfel încât acum acest M5 ar fi gata să-şi tureze din nou motorul cu toţi cei 400 CP antrenaţi în galop.

Asta, desigur, dacă viitorul proprietar se va încumeta să-i facă un număr mare de kilometri. Or, când o maşină atât de specială, are un număr atât de mic de kilometri parcurşi, e o mare dilemă dacă decizi s-o savurezi din plin, având satisfacţia unei maşini clasice glorioase, în stare de nouă, sau gândeşti mai raţional la ea, ca la o investiţie, şi o savurezi foarte dozat, astfel încât s-o poţi vinde şi mai scump peste câţiva ani.

Grea decizie, când e vorba de un M5 E39. Până la urmă, maşina asta era sinonimul plăcerii de condus. Şi parcă ar fi păcat nu ştiu cum să o cumperi, apoi să ajungi peste 20 de ani şi să regreţi că n-ai condus-o mai mult, ţinând-o pentru următorul cumpărător. Dar totul depinde de atitudinea ta faţă de asemenea maşini — păstrare pentru creşterea preţului sau îţi spui că nu-ţi mai pasă de preţ şi te afunzi în scaunul şoferului, apucând volanul în mână şi înghiţând kilometri de serpentine, ştiind că eşti probabil unul din ultimii oameni din lume, care mai apucă să conducă un BMW M5 E39, care n-ar nici măcar 1.000 mile pe bord!

Iar pentru senzaţia asta se plăteşte. Mult. Exorbitant. Tocmai 300 mii de dolari, după cum spuneam. Şi ceva ne sugerează că se va găsi măcar un om în lume care-şi va privi contul bancar şi va spune „hai, fie!”.