Istoria neştiută a primei maşini electrice cu panouri solare, de acum 68 de ani

Anul trecut, am vorbit cu fascinaţie despre Lightyear 0, un model electric superb în inginerie, creat de o echipă de ingineri ce şi-a început munca împreună de pe băncile universităţii, participând la concursul de maşini aerodinamice, propulsate prin panouri. Cu Lightyear 0, ei reuşiseră să pună în producţia de serie prima maşină electrică ce avea panouri solare în caroserie, care putea alimenta bateriile cu echivalentul a câţiva zeci de kilometri în fiecare zi şi astfel aproape că nu mai exista nevoia de încărcare la priză. Un vis frumos, care a costat prea scump ca şi produs final, la peste 250 mii dolari, iar astfel la finalul anului Lightyear 0 îşi suspendase producţia, compania pregătind un model mai compact şi mai accesibil. Am vorbit anterior şi despre Aptera, un vehicul cu forme mai bizare, dar care face uz de asemenea de panouri solare şi care are cam un deceniu de când se tot pregăteşte de producţie, dar încă n-a ajuns acolo. Iar săptămâna trecută vorbeam despre Squad Solar, o maşină cu idee similară, dar în formă mai compactă. Aceste trei modele sunt fascinante, dar nu sunt nici pe departe primele maşini cu panouri solare. De fapt, istoria primei maşini datează într-atât de demult, încât aproape că a fost dată uitării complet.

Se întâmpla tocmai în anul 1955 ca un angajat al General Motors, pe nume William G. Cobb, să prezinte lumii primul automobil cu panouri solare integrate în caroseria lui. În spunea Sunmobile şi era prezentat la salonul auto de la Chicago, doar că există o mică nuanţă: maşina măsura 15 ţoli lungime, adică 38 cm.

Era, deci, un model la scară mai mică, dar tot unul funcţional, cu 12 panouri fotovoltaice pe bază de seleniu şi un electromotor mic. Ideea era să se demonstreze la scară mică principiul de bază — că suprafaţa de panouri fotovoltaice de pe caroseria unei maşini ar fi suficientă cât să producă electricitatea necesară propulsiei, pentru ca ulterior să se ajungă la scara normală a unei maşini.

Şi a fost pentru prima dată în istorie când cineva avusese ideea de a încorpora un panou fotovoltaic în caroseria unei maşini. De fapt, primul panou fotovoltaic apăruse abia un an mai devreme, în 1954, la laboratoarele Bell (fondate de Alexander Bell, inventatorul telefonului), graţie a 3 inventatori. Aceştia au reuşit să creeze iniţial panouri cu eficienţă de 7%, după care de 11%. Aceste realizări au fost atinse în 1953 şi anunţate în 1954, dar mai mult pentru mediul oamenilor de ştiinţă şi a pasionaţilor de science-fiction şi energie a viitorului. Maşina cu panouri solare, însă, adusă la un salon auto, a prezentat practic publicului larg nu doar ideea propulsiei gratuite pe baza energiei solare, ci şi tehnologia propriu-zisă a panourilor solare, care au putut fi astfel descoperite de public.

Foto: Pagină de revistă, care prezenta inovaţia panourilor solare

În cazul maşinii de 38 centimetri, panourile furnizau energie unui electromotor, care putea propulsa puntea spate şi care opera la doar 1,5 V. Sistemul era făcut elementar şi simplu pe acea machetă la scară mică, dar, aşa cum spuneam, în anul 1955 totul era fascinant — de la ideea că putem capta în sfârşit electricitate de la soare până la visul că într-o zi maşinile vor putea merge fără să mai alimenteze vreodată pe la staţii cu carburanţi.

De atunci au trecut 68 de ani, şi nu ne-am mişcat atât de departe pe cât am fi sperat, cu siguranţă. Există tentative frumoase, precum Lightyear sau Aptera, dar totuşi, până la îndeplinirea acestui vis, disponibil pe larg, în care maşinile să facă uz cu adevărat de această formă de energie, mai e mult chiar şi la nivelul la care s-a ajuns în prezent.

De fapt, încă în 1955, General Motors îşi exprima scepticismul simultan cu prezentarea acestui concept, eclipsând entuziasmul inginerului său, William G. Cobb, şi a echipei acestuia. GM spunea că până şi eventuale panouri solare cu 100% eficienţă, puse pe o maşină de talie mare, nu vor putea asigura decât o putere de 12 CP. Prin urmare, nu e de mirare că proiectul a fost dat uitării repede şi a rămas aproape neştiut în istorie, fără ca cineva să mai caute eventuale soluţii adiţionale, precum baterii pentru stocarea energiei, cu o încărcare a lor cât maşina staţionează sau poate alte idei şi mai ambiţioase.