Un biciclist din Olanda, cu picioare paralizate în urma unui accident, poate merge acum datorită unui nou tip de implant, dezvoltat în Elveţia

Accidentele rutiere mai continuă să rănească oameni peste tot în lume, din păcate, iar printre cei mai vulnerabili participanţi la trafic se numără pietonii şi bicicliştii, care sunt mai expuşi rănirilor. O realizare ştiinţifică majoră, însă, anunţată ieri în revista de ştiinţă Nature, oferă speranţe tuturor celor care şi-au pierdut capacitatea de a merge în urma unor asemenea accidente. Olandezul Gert-Jan Oskam, care a rămas cu picioarele sale paralizate în urma unui accident produs acum 12 ani, poate merge acum datorită unui nou tip de implant, dezvoltat la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie din Laussane, de o echipă de ingineri biomedicali, condusă de Gregoire Courtine.

Gert-Jan Oskam are acum 40 de ani şi a nimerit într-un accident pe bicicleta sa la vârsta de 28 de ani, 12 ani în urmă, legătura neuronală dintre creierul său şi picioarele sale fiind ruptă în urma unei fracturi de coloană în zona gâtului. Acum 3 ani el a fost de acord să facă parte din programul de testare a noului tip de implant, dezvoltat de oamenii de ştiinţă din Elveţia, iar acum acesta poate merge cu propriile picioare, controlându-le efectiv cu gândul, cu ajutorul propriului creier, fără vreo altă manevrare suplimentară.

Noua tehnologie presupune 3 implanturi care funcţionează într-un sistem comun. Două implanturi, în formă de disc, sunt implantate în craniul lui Gert-Jan Oskam şi ele au rolul de a detecta corect activitatea cerebrală şi a o transmite mai departe. Atunci când Gert-Jan se gândeşte la mers, cele două implanturi sesizează activitatea cerebrală specifică în cortex, iar semnalul e transmis wireless spre un procesor pe care Oskam îl poată în rucsac. Acel procesor transformă semnalul în impulsuri neuronale specifice şi le transmite către cel de-al treilea implant, poziţionat pe coloana vertebrală a lui Gert-Jan. Astfel acel ultim implant transmite reţelei neuronale de mai departe impulsurile corecte, spre picioare, ca şi cum acestea ar fi venit de la creier, iar întregul sistem reuşeşte astfel să restabilească wireless conexiunea dintre creier şi picioare.

Sistemul nu a funcţionat din prima clipă, ci a fost nevoie de circa 40 de sesiuni de reabilitare şi ajustări pentru ca Gert-Jan să ajungă la un control deplin al sistemului, iar unul din implanturi a trebuit înlocuit la un moment dat din cauza unei infecţii. Acum sistemul îi înţelege corect intenţia de a merge, paşii, intenţia de a opri şi chiar de a urca scări.

Gert-Jan îl foloseşte cam o oră pe zi, pentru că sistemul e destul de mare, având şi rucsacul în spate, şi-l oboseşte dacă trece de mai mult de oră. Dar succesul acestui experiment le va da posibilitatea acum oamenilor de ştiinţă din Elveţia să lucreze la dezvoltarea unui sistem cu componente mai compacte, care să fie mai uşor de purtat. Şi, fireşte, marea realizare a acestui experiment e confirmarea ştiinţifică a acestei posibilităţi de restabilire wireless a conexiunii neuronale între creier şi picioare, cu înţelegerea corectă a gândurilor şi intenţiilor şi cu restabilirea capacităţii de mers pentru oamenii care-şi pierduseră această capacitate.