O operaţiune de amploare a unui transport agabaritic are loc în aceste zile în Germania, submarinul U17 înaintând lent pe platforme tractate de camioane

O operaţiune de mare amploare are loc în aceste zile în Germania, cu o durată totală de 4 săptămâni. Misiunea e una cu totul specială şi vizează un transport agabaritic cu totul neobişnuit, în care submarinul pensionat U17, de peste 48 metri lungime, trebuie dus la un muzeu, unde va fi expus de acum încolo spre admiraţia publicului.

Noi am scris anterior despre o primă etapă în transportarea acestui submarin, care a avut loc anul trecut. Submarinul pensionat trecuse prin lucrări de demontare a armelor şi sistemelor militare la şantierul naval ThyssenKrupp din Kiel, de pe coasta nordică a Germaniei, pe malul Mării Baltice, iar în 2023 acesta a trebuit transportat spre Speyer, un orăşel din vestul Germaniei, lângă râul Rin, în care e amplasată o filială a muzeului de tehnică din Sinsheim. O mare parte din operaţiunea de transport din 2023 a avut loc pe apă, dar a existat şi o parte pe uscat, cu camioane, iar în acel articol spuneam că după mai multe lucrări care urmau a fi efectuate, în vara anului 2024 va urma şi o transportare spre locaţia finală, la muzeul din orăşelul Sinsheim.

Iată că acum acel moment al transportului agabaritic a venit, iar submarinul este acum în plin proces al unei operaţiuni şi mai lungi de transport agabaritic, organizată şi executată de aceeaşi companie renumită germană pentru experienţa sa în asemenea transporturi dificile, Kubler Spedition. Dacă în 2023, operaţiunea de transport a durat 3 săptămâni, cu tot cu segmentele de apă, acum a durează 4 săptămâni, între 30 iunie şi 28 iulie 2024.

Şi de această dată există segmente pe apă, însă. La început, submarinul a fost transportat pe o platformă plutitoare pe râul Rin, din Speyer spre Manheim, unde transportul a intrat pe râul Neckar şi a navigat spre sud-est, ajungând în Hassmersheim. Segmentele pe apă au durat de la 30 iunie până la 13 iulie.

Ulterior, la 13 iulie, submarinul a fost plasat pe o platformă remorcată, cu 30 de axe. A fost o operaţiune complexă în care a trebuit să se opereze cu suporturile pe care stătea submarinul şi variaţiile de gardă la sol pe care le poate oferi platforma, or, acum submarinul încă mai cântăreşte 350 tone, chiar şi după ce i-au fost demontate 100 tone de baterii vechi şi încă 50 tone de alt echipament.

Imediat după asta au urmat primele segmente dificile, în care imensul submarin a trebuit să traverseze străzile înguste ale unor orăşele germane, apoi şi traseele dintre ele.

Traseele alese au fost alese pentru a fi minim de aglomerate şi a putea garanta că submarinul va încăpea. Fireşte, în asemenea cazuri întotdeauna e nevoie de demontarea parţială a unor elemente de infrastructură, dar e mai simplu să faci aceste lucrări pe un drum mai slab circulat, decât pe autostrăzi aglomerate.

Submarinul înaintează acum foarte lent pe platforma sa, tractată de două camioane, MAN şi Mercedes, traversând cu mare prudenţă sensuri giratorii şi intersecţii în formă de T. Totul a fost planificat din timp, însă, până la fiecare mişcare şi traiectorie necesară, aşa că totul decurge în siguranţă, conform planului.

La un moment dat, la trecerea sub o construcţie, submarinul a fost întors pentru a fi „culcat” efectiv, astfel încât să încapă sub acel edificiu.

Înaintarea e atât de lentă, încât în unele zile, spre exemplu, sunt programate înaintări de doar 500 metri, iar ziua de 17 iulie, e rezervată unei singure misiuni, de a traversa calea ferată din Bad Rappenau, cu toate pregătirile necesare şi toate coordonările cu operatorii feroviari.

În total, pentru cei circa 50 km de traseu pe uscat, sunt programate 14 zile, deci cu o medie de 3,5 km pe zi. Însă misiunea e atât de neordinară, iar obiectul transportat atât de mare, greu, şi cu valoare istorică, încât toate aceste eforturi sunt justificate pentru compania de transport, iar germanii vin să asiste în rol de spectatori la toată operaţiunea în aceste zile.

Submarinul U17 e unul din clasa 206, construit din 1970 până în 1972. Acesta a servit în marina germană mai multe decenii la rând, în iar în ultimul deceniu a tot fost mutat dintr-o unitate în alta, având rol mai mult de decor, întrucât este deja prea vechi pentru a se putea miza pe el ca o forţă de apărare.

Autorităţile germane au decis în cele din urmă că locul cel mai potrivit ar fi în muzeul de tehnică din Sinsheim, un muzeu care are o mulţime de exponate speciale, de la maşini şi motociclete clasice din toate perioadele până la două avioane supersonice, un Concorde şi un Tupolev TU-144. Prin urmare, era muzeul cel mai potrivit să deţină şi un submarin, expus spre admiraţia publicului.

Foto: Cele 30 de axe ale platformei au articulaţii separate, pentru a putea trece peste obstacole