Vard dezvoltă o nouă navă pentru mentenanţa turbinelor eoliene flotante, care trebuie să facă faţă specificului acestora şi care va fi construită inclusiv în România

Norvegienii de la Vard anunţă că au demarat unui program de dezvoltare a unui nou tip de navă pentru mentenanţa turbinelor eoliene flotante, care să fie profund adaptată specificului acestora. Vard e în prezent unul din producătorii de top din lume pentru navele de instalări şi mentenanţă a turbinelor eoliene, iar o parte foarte mare din acestea sunt produse la şantierele navale româneşti de la Tulcea şi Brăila, România demonstrându-şi în repetate rândul capacităţile de a produce cele mai sofisticate nave în domeniul energiei regenerabile. Prin urmare, şi noul tip de navă va ajunge inevitabil în următorii ani să fie construit în România.

Navele actuale de mentenanţă a turbinelor eoliene au o construcţie cu electromotoare adiţionale montate transversal, la pupă şi proră, care sunt dirijate electronic interactiv pentru a stabiliza nava în timp ce ea execută principalele operaţiuni de descărcare de echipament sau transfer de personal.

Desigur, aceste nave au adaptări şi în construcţia de bază, cu spaţii mari prevăzute pentru echipamente, dar şi mecanisme cu ascensoare de obicei, cu care nava ajunge la platformele de acces spre turnurile turbinelor eoliene fixate.

La turbinele flotante, însă, nu există un turn fix, ci unul care se sprijină pe o platformă triunghiulară cu elementele flotante, ancorată de fundul mării pentru a nu fi luată de vânt. Această construcţie permite instalarea turbinelor în ape mult mai adânci fără necesitatea unui turn atât de adânc pentru a fi fixat pe fundul mării.

Însă caracteristica flotantă determină o oscilare admisibilă a întregii platforme sub acţiunea valurilor, iar astfel toată operaţiunea de mentenanţă cu o navă devine mult mai dificilă, întrucât nu doar nava e mişcată de valurile mării, ci şi turbina. Iar asta înseamnă că în mod idea, dacă ar fi să există nave specializate pentru turbine flotante, ele ar trebui să aibă motoare transversale care să reacţioneze mai repede şi mai cu putere, dar probabil şi senzori la nivelul unde sunt poziţionate elementele turbinei, ca nava să identifice poziţia acesteia şi să şi-o poată adapta pe cea proprie.

Desigur, o cale şi mai bună poate fi conectarea navei prin mecanisme rigide cu platforma turbinei, dar atunci forţa de compensare a navei pentru funcţia de echilibru ar trebui să fie mult mai mare.

Vard nu menţionează deocamdată care vor fi soluţiile inginereşti alese, însă declară că deciziile vor fi luate după proiectări, simulări şi testări, pentru a o găsi pe cea mai bună. Pe lângă asta, navele or avea o zonă cargo cea mai lată, pentru a putea adăposti mai uşor construcţiile triunghiulare plutitoare ale acestor turbine.

Deci, e acel caz când inovarea unor noi tipuri de turbine eoliene a arătat repede că e nevoie de un nou tip de navă ca să se lucreze rapid la ele, nu să se improvizeze. Iar după vreo doi ani de proiectări şi testări, ar trebui să vedem noul tip de navă lansat, iar ulterior cu siguranţă o parte din ele or fi produse în România. Există deja companii care au semnat memorandumului de intenţie pentru aceste nave, care ar urma să fie folosite la parcuri eoliene de capacităţi imense, aflate în pregătire acum, precum cele din proiectul Scotwind, care totalizează 17 GW de capacităţi instalate.