Austria construieşte la 2.000 metri altitudine o nouă hidrocentrală cu rol dublu, de stocare prin pompare şi de generare, la ea muncind 620 oameni şi 200 utilaje

Austria, având o bună parte din munţii Alpi în limitele teritoriului său, are condiţii prielnice pentru construcţia de hidrocentrale şi multe decenii la rând a fost printre ţările cu o experienţă mare la acest capitol. Dar, la fel ca în multe alte părţi ale lumii, au existat câteva decenii în care construcţii noi aproape că nu s-au mai făcut, cu mici excepţii. În ultimii ani, însă, sub presiunea angajamentelor de tranziţie la energie regenerabilă, Austria a dat un nou impuls construcţiei de hidrocentrale. Un număr mare de proiecte sunt la etapa de proiectare sau avizare acum, dar există şi proiecte care au fost aprobate acum câţiva ani, iar acum construcţia e în toi. Probabil cel mai interesant proiect mare actual e hidrocentrala Kuhtai 2, unde munca forfoteşte la propriu, cu 620 de oameni din 10 ţări muncind la ea, alături de 200 de camioane şi utilaje.

Noua hidrocentrală e interesantă prin câteva lucruri cheie. Unul din ele ar fi altitudinea mare la care e construită hidrocentrala, de circa 2.000 metri, ceea ce o face una din hidrocentralele situate la cea mai mare altitudine în Austria. Iar o ală caracteristică foarte curioasă e că noua hidrocentrală va avea rol dublu simultan — fiind pe de o parte o hidrocentrală prin pompare, care poate stoca electricitatea produsă în surplus în reţea, iar pe de altă parte unul din lacurile sale de acumulare va capta şi un debit suplimentar de apă, ceea ce va face ca hidrocentrala să producă şi electricitate adiţională faţă de ceea ce stochează şi reîntoarce în reţea.

Hidrocentralele prin pompare acţionează ca un soi de baterie mare în sistemul energetic al unei ţări, având două rezervoare, de obicei situate la o diferenţă de altitudine de minim 600-700 metri şi conectate cu galerii subterane între ele, care trec şi printr-o galerie a turbinelor. Când e exces de producţie de electricitate în reţea, turbinele hidrocentralei sunt incluse în regim revers, de pompare, şi preiau apa din rezervorul inferior, pompând-o în cel superior, consumând energie pentru a învinge rezistenţa dată de gravitaţie. Ulterior, când e nevoie de a întoarce electricitatea în reţea apa din rezervorul de sus e lăsată să curgă sub acţiunea gravitaţiei în cel inferior prin galerii, punând în mişcare turbinele în sens invers, acestea generând electricitate.

Tehnologia e una cunoscută de multe decenii şi chiar România urma să aibă o asemenea hidrocentrală uriaşă la Tarniţa. De obicei randamentul întregului ciclu e de circa 77-80%, cu un exemplu din Elveţia care are un randament de 81%. Centralele moderne de baterii au un randament mai mare, de circa 90-93%, însă bateriile au o durată de viaţă de circa 15 ani şi degradează în timp, pierzându-şi din capacitatea de stocare. Hidrocentralele prin pompare pot avea o durată de viaţă şi de 60-80 de ani fără degradare.

Foto: Proiectul hidrocentralei prin pompare Tarniţa-Lăpusteşti

Noua hidrocentrală va fi o adiţie în cadrul unui sistem de hidrocentrale, numit Sellrain-Silz, construit oarecum similar cu hidrocentrala Lotru din România, unde se folosesc şi elemente de acumulări etapizate şi pompare într-un rezervor mai mare, pentru a genera ulterior electricitate cu randament mai mare.

Construcţia noii hidrocentrale prevede construcţia unui nou lac de acumulare în regiunea Silz, din munţii Tirol, care va putea stoca un volum de 31 milioane de metri cubi de apă. Noul lac de acumulare are numele de Kuhtai şi e localizat la 2.140 metri deasupra mării, dacă luăm în calcul nivelul superior al apei şi la 2.049 metri dacă luăm în calcul nivelul inferior al apei. Acesta are proiectat un baraj de 113 metri înălţime şi partea neobişnuită e că fi localizat la o altitudine între cele două lacuri de acumulare din sistemul deja existent.

Foto: Noul lac de acumulare, poziţionat între cele două lacuri existente ca altitudine

Noul lac de acumulare care e construit acum va fi conectat prin galerii subterane cu lacul de acumulare existent Finnerstal, care e amplasat mai sus, la 2.322 metri altitudine la nivelul de sus al apei. Astfel, diferenţa de altitudine dintre cele două rezervoare e neobişnuit de mică, de doar circa 200 metri.

Cele două lacuri de acumulare sunt conectate între ele printr-un tunel de 4,5 metri diametru, tunel care trece prin caverna turbinelor, situată la 174 metri adâncime, unde sunt amplasate două turbine reversibile, care funcţionează a o putere cumulată de 130 MW atunci când generează electricitate şi la 140 MW atunci când consumă electricitate şi pompează apă.

Ca şi hidrocentrala Lotru din România, noua hidrocentrală va avea un tunel de aducţiune cu 6 ramificări într-o adevărată reţea cu o lungime de 25,5 km lungime, care va capta apa de pe o suprafaţă de 68 km. Întrucât două din gurile de admisie sunt localizate mai jos decât punctul de deversare în nou rezervor Kuhtai, sistemul de captate foloseşte şi un sistem de pompare, care consumă electricitate, dar care e recuperată ulterior.

Această cantitate captată de apă îi va permite noii hidrocentrale să genereze anual 216 GWh de electricitate în plus faţă de funcţia de stocare prin pompare. Aparent, e bizar ca aceste tuneluri de aducţiune să colecteze apa adiţională în lacul de acumulare inferior, nu în cel superior, pentru că astfel apa trebuie iniţial pompată în sus. Însă explicaţia aici vine de la operarea hidrocentralelor asociate într-un sistem, apa suplimentară putând fi direcţionată apoi în rezervorul situat mai jos şi generând mai mult decât au consumat anterior celelalte turbine. Cert e că adiţia noii hidrocentrale adaugă 50% în producţia netă a întregului sistem, sub forma celor 216 GWh anual, iar volumul de apă stocată poate asigura livrarea de putere pe o durată de peste 72 ore în continuu, dacă ar fi nevoie.

În prezent, toate lucrările cele mai complexe la această hidrocentrală sunt spre finalizare, dar mai există multe lucrări la galerii şi canale, hidrocentrala urmând a fi finalizată în 2026. Utilajele care lucrează în subteran vin în mare parte de la Sandvik, iar cele din exterior vin de la Volvo.

De fapt, din cele 200 de camioane şi utilaje, circa 60 sunt de la Volvo, inclusiv câteva cele mai mari din categoriile lor precum cel mai mare camion articulat din lume, Volvo A60.

Aşa cum spuneam, această hidrocentrală e una din cele mai mari şi mai complexe din cele construite în Austria în prezent, dar în proiectare şi pregătire au fost deja anunţate şi alte proiecte majore, două din ele ajungând chiar la puteri de 1.000 MW. Deci, hidrocentrale cunosc cu siguranţă o revigorare în multe părţi ale lumii, chiar dacă centralele cu baterii au o dezvoltare galopantă.