Elveţia anunţă că tehnologia hyperloop a inginerului român Denis Tudor şi a colegilor săi de la Swisspod şi-a demonstrat viabilitatea într-un test care a marcat şi un record mondial

Elveţia, prin Şcoala Politehnică Federală din Lausanne, abreviată drept EPFL, a anunţat azi că tehnologia hyperloop a inginerului român Denis Tudor, şi a colegilor săi de la Swisspod, a marcat un record mondial pentru cel mai lung test cu succes în domeniul hyperloop, adică a trenurilor care circulă cu mare viteză în interiorul unui tub adus la presiune apropiată de vacuum, datorită cărui fapt nu întâmpină rezistenţă aerodinamică.

Ideea iniţială de sistem hyperloop a fost inventată tot în Elveţia, în anii 1970, de către profesorul Marcel Juffer. În 1992, elveţienii au fondat şi o companie pentru implementarea acesteia, dar ideea nu a mai ajuns să fie implementată, şi compania a fost lichidată în cele din urmă în 2009.

Aceeaşi idee a renăscut în 2012, când Elon Musk a publicat viziunea sa asupra unui sistem hyperloop, apoi SpaceX şi The Boring Company au demarat între a anii 2016 şi 2019 competiţii pentru ingineri, care să vină cu ideile lor de îmbunătăţire. Românul Denis Tudor şi-a adunat atunci echipe de la EPFL, cu care a participat la concursul lui Musk şi a câştigat premii trei ani la rând — Cel mai bun design în 2016, Cea mai bună inovaţie în 2017 şi Cea mai bună inginerie în 2018, împreună cu o apreciere pentru viteza atinsă. Elon Musk ajunsese să-l recunoască pe Denis Tudor la aceste competiţii şi tot el l-a inspirat pe el şi pe colegul său Cyril Denereaz să fondeze compania Swisspod Techologies, pentru a transpune în realitate ideea de Hyperloop având la bază tehnologia concepută de românul Denis Tudor.

Foto: Unul din prototipurile cu care românul participa la concursurile lui Elon Musk

Şi pentru că Elveţia e ţara unde inginerii cu idei măreţe sunt susţinuţi regeşte, a urmat un număr imens de fonduri şi programe de susţinere pentru Swisspod şi echipa de ingineri de acolo, ca aceştia să poată testa şi perfecţiona ideea.

Foto: Inginerul român Denis Tudor, îi arată datele tehnologiei sale lui Elon Musk

Această susţinere s-a materializat şi prin construirea unui tunel adevărat, la scară mică de 1:12, la sediul EPFL, în Lausanne, Elveţia, după tehnologia lui Denis Tudor. Tunelul circular are un diametru de 40 centimetri şi o circumferinţă de 125,6 metri.

Tunelul a fost echipat cu un sistem de depresurizare, prin care poate aduce presiunea la doar 50 milibari, adică doar 5% din presiunea atmosferică normală. Şi, desigur, a fost şi o garnitură de tren de forma unei capsule, care să circule în interiorul acestui tunel, în condiţii de aproape vacuum.

Tehnologia inventată de inginerul român şi inclusă şi în teza sa de doctorat de anul trecut presupune că garnitura de tren să fie propulsată de un electromotor de inducţie lineară, abreviat drept LIM. Acest electromotor foloseşte principiul motoarelor cu inducţie cunoscute, doar că nu imprimă mişcare circulară, ci lineară, de-a lungul căii ferate, interacţionând cu noi şi noi magneţi pe măsură ce înaintează, acelaşi motor asigurând totodată şi levitaţia. Inginerul român a făcut calcule profunde în teza sa de doctorat şi a concluzionat că sistemul de levitaţie e necesar, însă menţionează că tunelul de test de la EPFL nu are deocamdată un sistem de levitaţie magnetică, folosind şine convenţionale.

De ce ar avea nevoie trenurile să circule în interiorul unui tub aproape de vacuum? Pentru că în viaţa reală chiar şi trenurile cu levitaţie magnetică pot avea un consum decent până la circa 400-450 km/h, însă tot ce se apropie de 500 km/h şi mai mult determină o creştere bruscă a consumului, chiar şi cu forme aerodinamice ale garniturilor feroviare.

Foto: Tren cu levitaţie magnetică, dintr-un proiect în pregătire în Japonia

Tehnologia hyperloop presupune, însă, că odată ce trenurile circulă într-un mediu aproape de vacuum, cu o rezistenţă minimă, consumul de energie per kilometru rămâne aproape neschimbat indiferent de viteza atinsă, care ar urma să atingă 750-950 km/h.

Foto: Interiorul tunelului de test, construit la EPFL

Neavând rezistenţă nici la rulare, datorită levitaţiei, nici de la aer, datorită mediului aproape vacuum, un asemenea tren are un consum minimal de energie, cuprins între 12,3 şi 22,0 Wh/km per pasager, faţă de circa 180 Wh/km per pasager la trenurile electrice actuale normale. Doar că, fireşte, o asemenea diferenţă ar fi aproape prea frumoasă ca să fie completă. Şi asta pentru că sistemul consumă energie pentru producerea şi menţinerea presiunii joase prin compresoare şi generarea levitaţiei, ambele fiind destul de energofage. În lucrarea sa, Denis Tudor estimează un consum total al sistemului cuprins între 100 şi 225 Wh/kg per pasager, cu cât mai lungă fiind distanţa, cu atât mai mare fiind eficienţa. De asemenea, sistemul are nevoie de o perioadă cât mai lungă pentru a crea depresurizarea iniţială, preferabil de peste 21 de zile, altfel consumul iniţial de energie e prea mare.

Deci, chiar dacă cifra finală poate fi de 225 Wh/kg per pasager, ceea ce ar fi uşor mai mult, ea e mai mare doar în comparaţie cu trenurile actuale, mult mai lente, dar nu şi cu cele actuale cu levitaţie, or, tehnologia inginerului român presupune o viteză de deplasare comparabilă cu avioanele deja, iar acolo deocamdată n-a ajuns niciun tren. Şi mai fascinantă e cifra dacă ajungem să o comparăm cu consumul de energie al avioanelor, or, acolo e adevărata concurenţă în viteză şi timp. Şi tocmai de asta au fost elveţienii atât de generoşi în susţinerea ideii românului, or, ei au viziunea că această tehnologie ar putea creşte într-o reţea intracontinentală de tuneluri, care ar fi operată la viteze de avioane, cu uşurinţa folosirii trenului, şi cu un randament energetic net superior avioanelor, care n-ar mai fi necesare în număr atât de mare, iar impactul lor de CO2 s-ar reduce brusc.

Foto: Aşa ar trebui să arate o reţea intracontinentală Hyperloop bazată pe tehnologia românului Denis Tudor, în viziunea elveţienilor

Testul de acum din Lausanne a replicat la scară mică funcţionarea de facto a acestei tehnologii. Garnitura de tren din interior a parcurs cu succes 11,8 km la scara ei reală, ceea ce, tradus într-o scară a unui hyperloop adevărat ar însemna 141,6 km. Viteza de test a fost de 40,7 km/h, ceea ce la scară mare ar însemna 488,2 km/h. Şi totul a decurs cu succes, iar elveţienii de la EPFL califică acest test ca o demonstraţie a viabilităţii tehnologiei românului Denis Tudor, CEO al Swisspod acum.

Iar echipa celor de la Swisspod are foarte mulţi români încadraţi în ea, cu nume precum Vlad Iorgulescu, Teodor Roşca şi Mihai Horodniceanu. Mai mult ca atât, ca să înţelegem cât de mare e potenţialul perceput al acestei tehnologii, de curând, în septembrie 2024, în Swisspod a investit şi Felix Porsche, acesta fiind fiul lui Wolfgang Porsche, preşedinte al consiliului de supervizori ai Porsche. Felix Porsche e şi strănepotul renumitului Ferdinand Porsche, fondatorul companiei care-i poate numele. Şi, poate cel mai important, Elveţia a anunţat azi testul cu succes drept o realizare marcantă a ingineriei din această ţară, care va schimba enorm transportul în anii ce vor urma.