Inginerii japonezi de la Toshiba vor construi noi centrale geotermale în Indonezia, amintind lumii de această formă de energie regenerabilă, disponibilă aproape oriunde în lume

Numele Toshiba este asociat cu multe produse electronice pentru cei mai mulţi dintre noi, dar, cum se întâmplă adeseori la japonezi, companiile mari au divizii enorme în domenii foarte variate. La fel e şi în cazul Toshiba, care e unul din cei mai experimentaţi producători din lume în turbine şi tehnologii pentru centralele geotermale, după ce a construit prima asemenea centrală din Japonia, în anul 1966. Acum inginerii Toshiba au anunţat că vor construi noi centrale geotermale în Indonezia, într-un plan ambiţios al acestei ţări, şi au folosit această ocazie de a aminti lumii despre această formă de energie regenerabilă, disponibilă aproape oriunde în lume.

Centralele geotermale pot avea mai multe variaţii, dar esenţa e relativ simplă — e nevoie de un circuit cu lichid, fie apă, fie un soi de agent de refrigerare, care să coboare pe conducte până la o adâncime suficient de mare în pământ, încât să ajungă într-un mediu fierbinte şi să se transforme astfel în stare gazoasă. Apoi, acel abur se va ridica înapoi spre suprafaţă şi va propulsa o turbină mecanică, cu abur, generând electricitate, după care se va întoarce înapoi în formă lichidă pentru un nou ciclu.

Pământul nostru e fierbinte în interior şi e o sursă de nesecat de energie datorită acestui fapt. Primele centrale geotermale s-au construit acolo unde geologia a favorizat zona în care căldura pământului e disponibilă mai aproape de suprafaţă, astfel fiind nevoie de mai puţină forare. Însă, în orice loc de pe planetă se poate face o forare de câţiva mii de metri adâncime, pentru a se ajunge la o temperatură suficient de mare încât o staţia geotermală să devină fezabilă. Dacă va fi prea scump să se foreze până la o temperatură de câteva sute de grade Celsius pentru a asigura transformarea apei în abur, atunci în sistem se poate folosi un agent de refrigerare cu punct de fierbere mai mic, atunci aburul poate fi creat la temperaturi mai joase, tocmai de asta spuneam că există mai multe variaţii. Dar, teoretic, chiar şi o forare mai adâncă poate fi fezabilă şi rentabilă pe termen lung, întrucât ulterior se pot produce cantităţi mari de electricitate la preţ foarte jos, care amortizează investiţia iniţială în timp.

Şi apoi, energia geotermală nu are intermitenţe, ca şi cea solară sau eoliană. Temperatura pământului din adâncime e aceeaşi 24 ore din 24, anul împrejur, aşa că centralele geotermale funcţionează de obicei la 98-100% factor de capacitate. Şi pentru că sursa de energie e căldura din adâncuri, fără ardere de carburanţi, fără combustibil nuclear, emisiile sunt zero absolut. Lucrările de construcţie vor emite CO2, însă nu mai mult decât alte lucrări similare, cum ar fi hidrocentralele. Însă nu e nevoie de materiale rare şi nu e nevoie nici de construcţii uriaşe în scară, cu excepţia lungimii mari a circuitelor ce merg în adâncime, prin sondele forate.

Puţini ştiu, dar Indonezia e a doua ţară din lume în topul producătorilor de energie geotermală, structura sa geologică favorizând captarea mai uşoară a acestei energii, mai apropiate de suprafaţă. Țara avea la finalul anului 2023 centrale geotermale ce însumau aproape 2,6 GW de putere instalată. La populaţia imensă a ţării, de 277 milioane de locuitori, cifra nu e nici pe departe dominantă în mixul energetic, dar relieful ţării are un potenţial enorm, iar inginerii japonezi au reuşit să convingă autorităţile indoneziene să fructifice mai mult din acest potenţial în următorii ani.

Inginerii Toshiba spun că Indonezia are un potenţial imens, de circa 30 GW de centrale noi geotermale, care pot fi construite cu investiţii relativ mici, întrucât temperaturile de până la 300 grade Celsius sunt accesibile relativ aproape de suprafaţă în multe regiuni, fără a fora 4-5 km în adâncime sau mai mult. La circa 32,5 GW de putere instalată totală, şi la un factor de capacitate de 98%, energia termală ar putea asigura o producţie anuală de 279 TWh, ceea ce ar asigura mai mult de jumătate din toată electricitatea necesară în prezent, de circa 377 TWh anual, şi cei 500 TWh prognozaţi pentru următorii 15 ani. În prezent, Indonezia îşi produce 16,68 TWh de electricitate anual din centralele actuale, nu foarte noi.

Totuşi, deşi inginerii japonezi au calculat câtă electricitate ar putea produce toate aceste centrale geotermale, Indonezia a inclus deocamdată în planul său energetic centrale de doar 3,35 GW putere, ceea ce e mult raportat la multe ale ţări, dar e doar 11,2% faţă de potenţialul său. Însă asta e la o etapă iniţială, după care cu siguranţă va urma explorarea unei părţi mai mare din acest potenţial geotermal, întrucât Indonezia şi-a luat angajamentul de a ajunge la 100% energie regenerabilă în 2060.

Ei bine, inginerii de la Toshiba au şi început munca lor în Indonezia prin construcţia unităţii 3 la centrala geotermală Wayang Windu, unitate care s-a lăsat aşteptată foarte mulţi ani. Această unitate e proiectată de demult şi urmează a avea doar 30 MW putere, dar construcţia ei e simbolică deoarece semnifică revigorarea construcţiilor de energie geotermală în Indonezia.

Pe această cale, Toshiba a amintit lumii că până şi la luarea în calcul a construcţiei iniţiale, emisiile totale ale centralelor geotermale sunt mai mici şi de două ori decât la energia eoliană şi de trei ori faţă de cea generată de panouri fotovoltaice, iar Toshiba are turbine cu puteri de la 1 MW la 200 MW pentru un singur circuit, în timp ce o centrală poate avea şi 5-10 turbine sau mai mult dacă se doreşte.

Turbinele celor de la Toshiba şi centralele geotermale construite de ei manifestă o fiabilitate atât de impecabilă, încât e o normalitate absolută ca acestea să nu aibă nicio defecţiune în primii 20 de ani de funcţionare şi să fie doar inspectate o dată la 10 ani, astfel încât să atingă un factor de capacitate de 99,8% în aceşti primii 20 de ani!