Liebherr arată cum o singură macara uriaşă asamblează turnurile turbinelor eoliene maritime pe ţărm, spunând că parametrii ajung la limită şi e nevoie de modele mai mari

În ultimii ani vorbim foarte des de o dezvoltare galopantă a parcurilor cu turbine eoliene, atât terestre, cât mai ales maritime, acolo unde vântul e mai constat, iar turbinele pot fi mai mari în diametru, cu un factor de capacitate mai mare. Pe lângă faptul că se aprobă şi se construiesc noi şi noi parcuri eoliene maritime, diametrul şi puterea turbinelor creşte cu un ritm la fel de intens cu fiecare nou model anunţat, deja ajungându-se la peste la peste 230 şi chiar 260 metri în Europa, cu 15 MW putere per turbină, şi până la 310 metri în China cu 22-26 MW per turbină. În anul 1980, spre exemplu, turbinele eoliene aveau 15 metri diametru şi produceau 50 kW. Deci dezvoltarea în acest răstimp e absolut clară, iar când auzim despre noi proiecte ştim de obicei că ele presupun un timp de aşteptare până turbinele sub fabricate, dar şi un rând pentru disponibilitatea navelor care instalează aceste turbine în mare, apoi şi a celor care conectează şi pozează cablurile subacvatice la ele. Ei bine, producătorul german Liebherr a arătat de curând cum o singură macara uriaşă de pe ţărm poate avea un rol imens într-un parc eolian maritim, spunând totodată că parametrii acesteia ajung deja la limită.

Cei de la Liebherr au arătat totul pe exemplul unei macarale Liebherr LR 11350, pe platformă cu şenile, cotată la 1.350 tone. E unul din cele mai mari modele de acest tip şi e folosit adeseori la construcţii civile mari şi montări de turbine eoliene.

În acest caz, însă, macaraua are un rol ceva mai diferit. Ea munceşte pe teritoriul portului Esbjerg din Danemarca, exact în acelaşi port în care noi am filmat şi prima centrală din lume cu o pompă de căldură imensă pe bază de apă de mare şi CO2, menită să încălzească un întreg oraş centralizat. Acelaşi port este şi cel mai important punct de plecare a turbinelor eoliene fabricate în Danemarca, în special de cei de la Vestas şi Siemens.

Înainte de a fi plasate pe o navă de instalare, turbinele eoliene trebuie să aibă turnul lor asamblat în port, nu la fabrică, pentru că transportul unor turnuri de peste 100 metri înălţime ar fi aproape imposibil de făcut în regim constant. Rolul acestei macarale Liebherr este exact acesta, de a ridica segmentele fiecărui turn şi de a-l asambla în port, după care acel turn e urcat pe platforma specială a navei şi fixat acolo.

În prezent, această macara Liebherr are rolul principal în asamblarea turnurilor a 106 turbine pentru un parc eolian maritim imens, toate cele 106 turnuri trecând prin braţul acestei macarale, de 132 metri înălţime. Macaraua foloseşte 400 tone de balast pe suprastructură şi încă 260 tone de balast suspendat adiţional, pentru a o stabiliza mai bine în condiţii vânt.

Macaraua poate funcţiona sigur cu asemenea obiecte mari la vânturi de până la 13,5 m/s, iar două aplicaţii independente, una de la Liebherr şi alta a operatorului BMS, monitorizează vântul şi toţi parametrii de înclinare şi sarcină a macaralei, pentru a exclude orice incident. Se lucrează în câte două ture pe zi, a câte 12 ore fiecare, inclusiv în condiţii de ceaţă, ploaie şi noapte.

Pe o navă se montează 4 turnuri construite până la lungimea lor finală, gata de susţinerea generatorului. Alături de cele 4 turnuri, pe aceeaşi navă se plasează 12 pale de elice şi 4 blocuri de generatoare, pentru a putea monta 4 turbine dintr-o ieşire în mare.

Cei de la Liebherr, dar şi operatorul BMS, spun, însă, că macaralele precum această or ajunge în curând la limita parametrilor lor, faţă de cerinţele în continuă schimbare ale industriei. Turbinele sunt tot mai mare, iar asta înseamnă turnuri mai înalte şi mai grele, care au nevoie de macarale mai mari şi mai puternice. Prin urmare, tot mai mulţi operatori cer parametri mai mari pentru noile achiziţii de macarale, iar cei de la Liebherr confirmă că sunt într-un permanent contact cu aceştia, astfel încât inginerii lor deja muncesc la aceste modele viitoare, care să ţină pasul cu dezvoltarea galopantă a industrie.

Aşa funcţionează lucrurile în lumea acestor industrii, unde, pentru ca un lucru frumos ca noile parcuri de energie regenerabilă să se întâmplă şi să devină mai performante, e nevoie ca tot lanţul de componente care asigură ca aceste lucruri să se poată întâmplă să ţină pasul cu aceeaşi performanţă. Atunci când un producător de turbine eoliene anunţă o nouă turbină cu putere record, o altă echipă de ingineri ce proiectează macarale calculează deja de ce braţ va fi nevoie pentru instalarea ei, de ce platformă şi de pe putere, iar o altă echipă de ingineri, spre exemplu, concep cea mai mare navă de pozare a cablurilor subacvatice mai groase şi mai puternice pentru parcuri care să conţină aceste turbine, comanda pentru asemenea nave actuale — precum Leonardo Da Vinci şi Mona Lisa — ajungând la şantierele navale din România. E un fenomen care generează dezvoltare pe întregul lanţ, până la urmă.