Posibilul viitor cancelar german numeşte turbinele eoliene drept un decor urât în peisaje şi le-ar dori demontate, iar în locul lor vrea energie nucleară

Friedrich Merz, liderul CDU şi totodată candidatul la rolul de viitor cancelar german din partea CDU şi CSU, cotat cu cele mai mari şanse de a obţine acest post în 2025, şi-a expus de curând poziţia sa faţă de viitorul sistemul energetic al Germaniei, în cadrul unei emisiuni de la postul de televiziune ZDF. Acesta a calificat turbinele eoliene actuale drept un decor urât în peisajele ţării, spunând că energia eoliană ar trebui să aibă maxim un rol de tranziţie, iar el şi-ar dori ca ulterior aceste turbine să fie demontate, făcând lor unor tehnologii avansate din domeniul energiei nucleare, după cum informează publicaţia germană Handelsblatt.

„Cred că dacă facem totul corect, într-o zi vom putea să demontăm aceste turbine eoliene, pentru că sunt urâte şi pentru că nu se încadrează nicidecum în peisaj”, a mai spus acesta în cadrul aceleiaşi emisiuni.

Foto: Friedrich Merz în cadrul emisiunii ZDF în care a făcut declaraţiile

Merz a declarat că şi-ar dori în schimb să vadă tehnologii de energie nucleară în Germania, însă nu a menţionat posibilitatea redeschiderii vreunei centrale nucleare obişnuite, bazată pe fisiune nuclear, ci energie nucleară bazată pe tehnologia fuziunii nucleare, considerată în prezent drept aflată la doar un pas de a o avea stabilizată şi pregătită pentru folosirea la scară mare şi viabilă.

Germania a închis acum un an şi jumătate ultimele trei reactoare nucleare, deşi în anii 80 avea un sistem energetic care se baza foarte mult pe zeci de reactoare şi centrale nucleare, care furnizau electricitate produsă cu zero CO2. Ulterior, Germania a încetat să construiască reactoare noi, sub presiunea unor frici faţă de siguranţa energiei nucleare, importând în schimb gaz rusesc folosit în industrie şi în centrale electrice. După cazul centralei nucleare de la Fukushima, din Japonia, din 2011, Germania a adoptat un program de închidere treptată a tuturor reactoarelor nucleare şi înlocuire a lor parţial cu centrale cu gaz, parţial cu soluţii de energie regenerabilă.

Până în 2023 aceste capacităţi de înlocuire n-au fost dezvoltate în mărimea necesară, iar gazul devenise scump, astfel încât în 2023 Germania s-a transformat din exportator de energie în importator. Lucrurile au început să se dezvolte mult mai rapid, însă, în domeniul energiei regenerabile, astfel încât anul 2023 şi prima jumătate a anului 2024 au fost încheiate cu adăugiri importante de capacităţi de producţie a anergiei regenerabile, în special turbine eoliene, atât de uscat, cât şi maritime, iar aceste cifre dădeau deja încrederea că în câţiva ani, creându-şi şi capacităţi de stocare, Germania ar putea acoperi golurile generate de închiderea centralelor nucleare.

Deşi acum Germania are printre cele mai mari preţuri la electricitate în Europa din cauza acestei situaţii şi din cauza faptului că e nevoită adeseori să cumpere energie de echilibrare de la vecini, discuţia despre revenirea la centrale nucleare clasice e oarecum exclusă în această ţară şi generează întotdeauna mai multe tensiuni decât consens. Tocmai de asta, probabil, Friedrich Merz a menţionat despre fuziunea nucleară ca o sursă alternativă.

Fuziunea e un proces invers fisiunii nucleare folosite în centralele obişnuite. În fisiune, atomii sunt ciocniţi cu putere unii de alţii în alţii mai mici, iar diferenţa de masă e eliberată sub formă de energie. Reacţia e una în lanţ, care trebuie menţinută sub control, iar atât combustibilul nuclear iniţial, cât şi substanţele rezultate în urma fisiunii, sunt radioactive, astfel încât generează riscuri atât pentru mediu în cazul unui incident, cât şi în procesul de manevrare ulterioară pentru stocare.

În prezent, există deja combustibil nuclear creat sub forma unor bile acoperite cu un strat de ceramică, folosite în special de noile reactoare modulare mici. Acestea sunt concepute pentru a nu fi radioactive în stare de repaos, datorită capsulei exterioare pe care o au. Întrucât se consumă treptat, riscul vine doar de la bila aflată în consum curent în reactor, cu o cantitate mult mai mică de combustibil. Iar multe din reactoarele nucleare mici folosesc sarea topită pentru răcire, şi dispun de posibilitatea de a se răci pasiv, astfel încât reduc substanţial riscurile unor incidente, chiar dacă reactorul ar fi deconectat de la alte surse de energie.

Fuziunea nucleară, pe de altă parte, e procesul în care atomii se contopesc într-unul mai mare, a cărui masă e mai mică decât suma maselor iniţială, iar diferenţa de masă e eliberată în energie. Doar că de obicei se folosesc drept combustibil atomi de hidrogen şi eventual izotopi ai hidrogenului, unii dintre ei uşor radioactivi. În mai multe cazuri e folosit deuteriul drept izotop al hidrogenului. Produsul final este de obicei heliul, care nu e radioactiv, şi astfel întreg procesul nu mai are riscurile obişnuite de contaminare ca în cazul fisiunii.

Mai mult ca atât, la începutul acestui an scriam că a intrat în construcţie şi reactorul Copernicus al celor de la TAE Technologies, primul conceput din start cu rol de centrală nucleară deja, el fiind planificat să ajungă la etapă de maturitate şi producţie de serie la începutul anilor 2030. Particularitatea lui interesantă e faptul că foloseşte un amestec de hidrogen şi bor drept combustibil iniţial, deci nu are niciun izotop radioactiv nici măcar în faza iniţială!

Foto: Reactorul Copernicus de fuziune nucleară

Conform estimărilor fizicienilor de la TAE Technologies, 1 kg de combustibil, format din hidrogen şi bor ar fi practic la fel de eficient ca şi un kg de combustibil mai des testat în procesul de fuziune, format din hidrogen şi deuteriu, şi ar asigura producţia brută a 93,6 GWh de electricitate. Până la 10-15% ar fi consumul de electricitate necesară menţinerii reacţiei, iar producţia netă rezultată ar fi de circa 79,5-82,0 GWh. Chiar dacă luăm cifra de 80 GWh de electricitate produs dintr-un singur kilogram, asta ar însemna că electricitatea necesară în mediu întregi Românii pentru o zi poate fi produsă cu mai puţin de 2 kg, sau circa 1,71 kg dacă e să fim mai exacţi. Cam 625 kg de combustibil format din hidrogen şi bor ar fi necesari pentru producţia întregii cantităţi de electricitate consumată anual în România. În cazul Republicii Moldova, ar fi nevoie de doar 53 kg pentru întreg anul.

Problema e că încă mai e nevoie să se ajungă la stabilizarea pe termen lung a reacţiei de fuziune. Teste pe perioade scurte s-au făcut foarte multe deja şi cu fiecare nou test se reuşesc perioade tot mai lungi. S-a ajuns de la mai multe ori şi la demonstrarea producţiei mai mare de energie decât consumul, deşi din cauza perioadelor scurte proporţiile sunt deocamdată mici. Fuziunea are nevoie de circa 150 milioane de grade Celsius ca să se producă, iar asigurarea acestei temperaturi e un proces energofag, după care problema devine stăpânirea atomilor într-un soi de câmp magnetic circular, care să-i menţină în stare controlabilă viabilă, dar stabilă. Dar, aşa cum spuneam, evoluţiile sunt majore, iar în SUA există deja şi o lege a fuziunii care le-a creat un cadru legal favorabil tuturor celor de o dezvoltă şi a atras aproape toate start-up-urile din lume acolo, inclusiv start-up-uri din Germania care au emigrat în SUA.

Respectiv, nu e de mirare că Friedrich Merz îşi doreşte dezvoltarea tehnologiei fuziunii nucleare în Germania, pentru că atunci când ea va ajunge la maturitate şi producţie de serie, va genera probabil cea mai mare schimbare energetică din istoria civilizaţiei umane, raportând la potenţialul său randament uriaş şi la simplitatea combustibilul necesar pentru asta.

El s-a referit şi la China drept un concurent redutabil în această tehnologie, pentru că şi în China, într-adevăr, au loc o parte din evoluţiile şi recordurile recente în acest domeniu, acolo muncind mii de ingineri în mai multe echipe în această direcţie. „Acest domeniul nu trebuie lăsat doar Chinei să-l dezvolte”, a mai sus Merz, citat de Handelsblatt.