Franţa a conectat la reţea Flamanville 3, cel mai puternic reactor nuclear al său, care-l echivalează pe cel mai puternic din Europa

Franţa e ţara cu europeană care mizează cel mai mult pe energia de la centrale nucleare, şi are o experienţă enormă în operarea sigură a acestor centrale, dar şi în construcţia de reactoare. Acum Franţa marchează un nou moment simbolic de dezvoltare a acestei industrii, prin conectarea la reţea a celui mai puternic reactor nuclear al său, Flamanville 3, care-l echivalează pe cel mai puternic din Europa, Olkiluoto 3, inaugurat în primăvara anului trecut în Finlanda.

Ambele reactoare au o putere netă de 1.600 MWe, şi întrucât asemenea reactoare au un factor de capacitate de circa 96-97%, putem face un calcul simplu pentru a calcula cantitatea de electricitate produsă anual. La 1.600 MWe, sau 1,6 GW, raportaţi la 24 ore, producţia zilnică va fi de 38,4 GWh. Înmulţim această cantitate la 365 zile şi avem o cifră de 14.016 GWh, la care aplicăm un coeficient de 97% şi obţinem 13,6 TWh de producţie anuală. Deci, un singur asemenea reactor produce circa 27% din cantitatea de electricitate necesară României anual, iar dacă raportăm la Republica Moldova, atunci un singur asemenea reactor produce 323% din necesarul anual.

Deci, printr-o idee teoretică, la 1.600 MW putere constantă livrată în reţea, Republica Moldova şi-ar putea acoperi toate vârfurile de putere maximă necesare reţelei sale — de 400-500 MW pe timp de noapte, de 650-750 MW pe timp de zi şi de 750-1.000 MW pe timpul orelor maxime. Şi ar avea până la 600 MW disponibili pentru export în ţările vecine, chiar şi la orele maxime. Iar în orele normale ar avea până la 1 GW disponibil, şi asta fără a lua în calcul sursele regenerabile adiţionale.

Pentru Franţa, noul reactor e un pas major în fortificarea sistemului său energetic şi asigurarea unui preţ competitiv pe piaţă pentru electricitate produsă cu zero CO2. Dacă Germania sau Marea Britanie se confruntă frecvent cu salturi de preţuri la energie care afectează industria şi fac multe companii să reconsidere investiţiile în fabrici sau chiar să decidă închiderea lor, Franţa poate avea un preţ mult mai competitiv şi previzibil la electricitate, iar acum acest necesar va fi acoperit şi mai mult, iar ţara va avea mai multă energie şi pentru export.

Noul reactor Flamanville 3 a fost construit de compania franceză EDF, aceeaşi companie care a construit şi reactorul din Finlanda. Bineînţeles, deoarece am menţionat puterile identice de 1.600 MWe, vorbim de exact acelaşi model de reactor.

Ca şi în Finlanda, însă, construcţia acestui reactor a fost una lungă, cu termene modificate de mai multe ori. Primele lucrări de pregătire au început în 2007, iar primele elemente ale reactorului au fost montate în iulie 2013.

În septembrie 2024, autoritatea de siguranţă nucleară din Franţa a aprobat reactorului după toate inspecţiile la faţa locului, după care au urmat o serie de teste, iar acum şi conectarea la reţea. În primele săptămâni reactorul va funcţiona la putere moderată, ea urmând a fi crescută gradual până la puterea nominală, la începutul anului 2025.

Iniţial, costul acestui reactor era estimat la doar 3,43 miliarde de dolari, la începutul anilor 2000. Însă inflaţia şi mai ales amânările repetate în construcţie au ridicat costurile construcţie la o sumă finală de 13,76 miliarde.

Astăzi costurile la nivel mondial pentru construcţia centralelor cu reactoare similare, însă, se cifrează la circa 7 miliarde de dolari. E un cost prohibitiv de mare, însă dacă luăm în calcul o durată de viaţă de 60-80 de ani şi o producţie anuală de 13,6 TWh, pe durata vieţii sale un asemenea reactor a produce 816-1.088 TWh de electricitate.

Centrala Flamanville mai dispune de două reactoare mai vechi, inaugurate în 1979 şi 1980, cu o putere de 1.300 MW fiecare.