Maşinile îşi ciocnesc uşile tot mai des în spaţiile de parcare în ultimii ani şi există o explicaţie pentru această statistică

Statisticile europene, bazate pe sondaje de opinii din experienţa şoferilor, arată că în ultimii ani sunt tot mai frecvente cazurile în care şoferii îşi găsesc maşinile uşor deteriorate de uşile deschise neglijent ale altor maşini parcate în preajmă, în locurile de parcare publice. Astfel, pe uşa maşinii afectate pot apărea zgârieturi sau chiar mici îndoituri, cauza de muchia uşii deschise neglijent. Peste 70% din şoferi spun că au fost în asemenea situaţii, de a descoperi deterioră pe maşina lor la un moment dat, cel puţin odată, în timp ce-n anii 1970 cifra era de sub 30 la sută, ia în anii 1990 de circa 40 la sută. Marea întrebare e de ce a crescut atât de mult această cotă în ultimele două decenii, în special în ultimii ani? Suedezii şi britanicii spun că există o explicaţie.

De vină ar fi creşterea constantă a lăţimii maşinilor, accentuată de tendinţa tot mai mare a cumpărătorilor de a cumpăra SUV-uri, care sunt de obicei mai late. Însă până şi maşinile mai mici au devenit mult mai late acum decât erau în 1970 sau 1990.

Spre exemplu, în anii 1970 lăţimea medie a maşinilor era de 165-168 cm. Pe atunci au fost proiectat şi standardele locurilor de parcare urbane, care, în majoritatea ţărilor europene indică 2,40 metri drept lăţime reglementată, dar în zone mai aglomerate lăţimea poate fi şi de 2,20 metri sau chiar mai puţin. Respectiv, la 1,68 metri lăţime şi un spaţiu de 2,40 metri, o maşină din 1970 avea 36 cm pe lateral din ambele părţi, iar dacă în spaţiul următor era parcată o maşină similară, spaţiul dintre maşini putea ajunge la 72 cm. E mai mult decât suficient pentru a deschide uşa până la poziţia mediană a ei, confortabilă de a ieşi şi urca.

În anii 1990, lăţimea maşinilor a crescut până spre 1,80 m, iar asta a lăsat doar 30 cm pe lateral şi 60 cm între două maşini parcate centrat. Acum, însă, media lăţimii ajunge la 1,86-1,88 şi ne apropiem vertiginos de 1,90 metri. Tesla Model Y, spre exemplu, are 1,92 metri lăţime, iar într-un spaţiu de 2,40 metri, mai rămân doar 24 cm pe lateral, ceea ce e practic insuficient pentru a putea ieşi din maşină.

Dacă în spaţiul de alături e parcat un automobil centrat corect pe locul său, atunci spaţiul disponibil e de 48 cm, însă şi asta, la unele modele, e insuficient pentru a ajunge la acea poziţie mediană de fixare uşoară a uşii, iar astfel uşile ajung să lovească maşina de alături. Şi dacă într-o situaţie de maşini perfect centrate alăturate probabilitatea ca asta să se întâmple e mai mică, atunci dacă una din maşini e parcată cu 5-10 cm mai aproape de linia de delimitare, probabilitatea creşte foarte mult.

Suedezii spun că problema e persistentă chiar şi în ţara lor, unde lăţimea spaţiilor de parcare alăturate e reglementată la 2,50 metri, deci mai mare ca în restul Europei, din considerentele unei clime mai reci şi a pasagerilor cu haine mai groase care urcă şi coboară din maşină.

În Marea Britanie, o cincime din şoferii intervievaţi au menţionat că au trebuit să urce în maşină măcar o dată prin portbagaj din cauza spaţiului prea mic disponibil alături.

Astfel, lăţimea tot mai mare a maşinilor a dus acum la aceste probleme că ele nu prea mai încap la fel de lejer în locurile de parcare. Iar un efect colateral sunt aceste daune minore produse mult mai frecvent pe uşile maşinilor. Şi, statisticile arată că doar în 15% din cazuri şoferul vinovat lasă contactele sale pentru şoferul maşinii deteriorate şi e gata să încheie o împăcare amiabilă la asigurări sau să acopere costurile deteriorării produse. În rest, şoferii păgubiţi rămân doar să-şi constate paguba, fără ca cel vinovat să manifeste vreo intenţie de a repara prejudiciul.