Şeful Stellantis, Carlos Tavares, a demisionat subit, pe fundalul problemelor în care a ajuns compania în urma strategiei sale

Şeful gigantului auto Stellantis, Carlos Tavares, a demisionat subit într-un moment de probleme majore şi tensiuni în care a ajuns compania în urma strategiei sale. Stellantis e compania deţinătoare a unui portofoliu imens de mărci, precum Fiat, Peugeot, Citroen, Opel, Alfa Romeo, Lancia, Maserati, Dodge, Chrysler, Jeep şi Ram, iar acţiunile lui Tavares au fost adeseori tranşante, la fel ca şi ieşirile publice, el fiind de multe ori autorul unor din cele mai tăioase declaraţii din industria auto. Înlocuirea sa la şefia Stellantis era planificată pentru sfârşitul anului 2025 către începutul anului 2026, dar problemele şi neînţelegere cu consiliul de directori s-au acutizat atât de mult, încât Tavares şi-a depus demisia cu efect imediat.

Şeful Stellantis a avut anterior o carieră de succes la Renault, ca adjunct al lui Carlos Ghosn, şi a venit la Stellantis cu planuri ambiţioase de a tăia enorm din costuri, de a face uz de dimensiunea enormă pe care a căpătat-o grupul Stellantis în urma absorbţiei altor producători, şi de a reduce numărul de platforme tehnice, pe care să fie bazate practic toate modelele grupului, ultima asemenea platformă, cu cadru dur, fiind prezentată acum două săptămâni.

Carlos Tavares a avut adeseori declaraţii şi păreri contradictorii despre unele fenomene din lumea auto. Acum aproape doi ani, spunea că în lume nu există pur şi simplu atât de mult litiu pentru a trece toate maşinile la propulsie electrică, pentru ca mai apoi tot el să fie împotriva revizuirii ţintelor impuse pentru maşinile electrice în UE, declarând că asta ar fi un pas înapoi şi Europa ar rămâne în urmă tehnologic faţă de China. Tot el, însă, a solicitat guvernului britanic să revizuiască limitele mai stricte din Marea Britanie şi confruntându-se cu un refuz, anunţat închiderea fabricii din Luton, care operează din 1904 şi e una simbolică în Marea Britanie.

Şeful Stellantis a fost şi cel care a ajuns să aibă relaţii deosebit de tensionate cu guvernul Italiei, acolo unde Stellantis a sfidat solicitările guvernului de a creşte producţia locală de maşini măcar până la 1 milion de unităţi anual, Stellantis făcând exact inversul, punând în producţie în Italia modele cu potenţial mai mic şi concediind apoi angajaţi în contextul operării fabricilor la capacitate mică. Doar fabrica din Mirafiori a fost pusă pe pauză câteva luni bune în acest an. Guvernul a ajuns să sisteze finanţarea pentru o nouă fabrică de baterii pentru Stellantis trebuia s-o construiască împreună cu Mercedes şi cu TotalEnergies, iar când a lansat Alfa Romeo Milano, guvernul i-a interzis să folosească numele pentru o maşină care nu e fabricată în Italia, ci în Polonia, folosindu-se doar de imaginea Italiei. Mai apoi, guvernul a sechestrat şi o partidă de Fiat Topolino direct din port, pentru că acestea aveau steagurile Italiei aplicate pe ele, fiind fabricate în Maroc.

Tavares a avut şi o poziţie atipică în raport cu producătorii chinezi şi intenţia lor de a fi taxaţi de Uniunea Europeană. El s-a opus vehement acestei iniţiative, dar totodată a determinat Stellantis să investească 1,5 miliarde de euro într-un producător chinez pe numele Leapmotor, făcând un parteneriat cu ei pentru pieţele externe şi fabricarea de maşini chinezeşti la fabrica Stellantis în Polonia, declarând totodată că Stellantis vrea să fie parte din ofensiva chinezească de cucerire a Europei.

În fine, acţiunile lui Tavares au fost adeseori însoţite de promisiuni admirabile de renaştere în forţă a unor mărci precum Lancia sau Alfa Romeo, însă totodată în ultimul an a vorbit că dacă acestea nu or ajunge rapid să genereze profit, le-ar putea închide sau vinde, fiind vizat în primul rând Maserati.

Totuşi, lucrurile cu adevărat grave au venit din amploarea prea mare a tăierilor de costuri şi concedieri, se pare. Strategia lui Tavares de a concedia ingineri şi a reduce echipele de R&D a dus la faptul că foarte multe modele noi au început a întârzia pentru că nu mai are cine să le conceapă repede şi să le pregătească de producţie. Asta a făcut ca în SUA, spre exemplu, Stellantis să aibă la unele modele goluri de un an şi mai mult în producţie de la pensionarea unui model până la introducerea următorului. Unele mărci nu au văzut un model nou atât de mult, încât au ajuns subiecte de glumă pentru public, fapt care a afectat grav vânzările, pe multe pieţe scăderile din 2025 fiind de -25% şi mai mult faţă de anul trecut. Până şi dealerii acestor mărci au ieşit cu critici publice în SUA, spunând că actualul şef dăunează acestor mărci şi afacerilor lor.

Dacă anterior producţia de modele simple, dar bine vândute în SUA, era marele generator de profit pentru Stellantis, acum compania a prognozat că va pierde 10 miliarde de dolari acolo până va reuşi să redreseze situaţia. Costurile acţiunilor Stellantis au scăzut cu 38% în acest an.

Pe fundalul tuturor acestor probleme de vânzări şi tensiuni pe care Stellantis le resimte acum, în urma acestei strategii a lui Tavares, el a fost determinat de consiliul de directori să-şi depună demisia, în urma unor întruniri tensionate. Stellantis va opera fără un CEO o perioadă, doar cu unul interimar, până va alege unul anul viitor. Se pare că acei directori din consiliu au considerat că e mai bine aşa, decât să-l mai lase pe Tavares la cârma companiei până ar fi aut loc o tranziţie programată spre un următor şef. Chiar şi aşa, următorul CEO al companiei, fie el şi interimar sau ales cu drepturi depline, va avea o sarcină titanică de a redresa gigantul auto din situaţia sa actuală.