Suedezii fac noi descoperiri revoltătoare la Northvolt, care par tot mai mult să aibă elemente de fraudă, cu şefi care şi-au luat milioane în salarii şi dividende înainte de faliment

Epopeea companiei suedeze Northvolt — calificată până de curând drept cel mai mare producător european de baterii şi cea mai importantă sursă de inovaţie pentru tehnologia bateriilor în Europa — părea să fi ajuns la un apogeu a descoperirilor revoltătoare la început de decembrie, când la sediul fabricii Northvolt Ett, care urma să fie extinsă cu o nouă hală de producţie, au fost descoperite 4.000 de cutii cu echipament şi utilaje pentru noua fabrică, în valoarea de 430 milioane de euro, care nici măcar nu fuseseră deschise, fiind totodată casate în contabilitate la o valoare de fier vechi în momentul declarării falimentului companiei responsabile de extinderea fabricii. Dar descoperirile de la Northvolt au continuat cu noi şi noi informaţi revoltătoare. Acum, suedezii au aflat că nu doar CEO-ul Peter Carlsson, şi-a dat demisia după declararea falimentului diviziei americane, ci şi mai mulţi alţi şefi importanţi. Şi partea cea mai revoltătoare e că aceştia şi-au luat milioane în salarii şi dividende înainte de faliment, deşi compania avea sume imense primite şi de la stat pentru construcţia de noi fabrici, iar falimentul a lăsat zeci de companii suedeze cu facturi de milioane sau chiar zeci de milioane de euro neplătite, acestea fiind acum la rândul lor la limita falimentului. Şi, pe lângă asta, au mai ieşit la iveală informaţi şi despre alte datorii suspecte.

Aşadar, CEO-ul Northvolt a vândut acţiuni de circa 200 milioane de coroane, sau circa 17,5 milioane de euro, înainte ca Northvolt să intre în perioada marilor probleme. Aici Carlsson se scuză că această vânzare a fost făcută cu mult înainte, când viitorul companiei părea optimist, iar el a vândut doar o mică parte din acţiunile pe care le deţinea, circa 5%, restul de acţiuni devalorizându-se ulterior. Deci, aici situaţia e oarecum plauzibilă, iar salariul de milioane ale acestuia e oricum văzut ca o normalitate în industrie.

Foto: Peter Carlsson, CEO Northvolt

Însă celălalt fondator al Northvolt, Paolo Cerruti — cel doi lucrând anterior împreună pentru Tesla în gestionarea lanţului de aprovizionare — şi-a plătit în acest an dividende de 71 milioane de coroane, deci echivalentul a circa 6,2 milioane de euro, deşi compania era departe de a înregistra profit cel puţin operaţional şi avea la balanţă datorii de miliarde, unele din ele sub formă de împrumuturi, altele sub formă de ajutor de stat, cu scadenţe viitoare, care trebuiau plătite ulterior în sume mici, după construcţia fabricilor.

Foto: Paolo Cerruti, cofondator Northvolt şi CEO al diviziei nord americane

În cei doi ani anterior, Cerruti şi-a mai plătit asemenea dividende, dar mai mici, de circa 1 milion de euro anual. Acum, însă, în perioada de dinaintea furtunii, Cerrutti a decis să încaseze o sumă mult mai mare.

Un alt manager de top, prezent în companie din 2017, a încasat 45 milioane de coroane în decursul ultimilor doi ani, deci circa 4 milioane euro. Şi un grup câţiva alţi manageri de top au încasat fiecare sume de 7 cifre, conform publicaţiei suedeze Svenska Dagbladet, care a investigat actele financiare.

Publicaţia a contactat cea mai mare parte din aceşti manageri, dar toţi au refuzat să vorbească şi să comenteze ceva, ceea ce face situaţia şi mai revoltătoare pentru public, întrucât întreaga Suedie vorbeşte acum despre problemele majore ale companiilor care au furnizat servicii sau produse către Northvolt, o parte din care au intrat deja în proces de reorganizare forţată sau insolvenţă, şi întrucât Northvolt a beneficiat de ajutor imens din partea UE şi direct din partea Suediei, pentru a-şi construi acele fabrici şi a crea locuri de muncă, dezvoltând tehnologii de top. Acum, însă, pare că managerii şi-au plătit milioane înainte de marea furtună şi o parte din ei a şi părăsit compania.

Alte date dubioase vin din structura datoriilor la divizia americană falimentată. Aşa cum intuiam în articolul iniţial, în care informam despre această situaţie, Northvolt a făcut cesionări de datorii către acea structură, împovărând-o cu tot ce se putea şi falimentând-o în condiţiile mai prielnice ale legii SUA, încercând să „cureţe” structura principală din Suedia de datorii, pentru a o menţine pe linia de plutire mai uşor. Astfel, acum s-a constatat că grupul VW e printre creditorii principali ai acelei structuri, cu o datorie de circa 350 milioane de euro din partea Northvolt către VW. Însă VW e un acţionar, deci cumva ideea unui asemenea împrumut poate fi plauzibilă şi normală în multe alte condiţii. Însă istoria nu sfârşeşte aici.

Acea structură are cea mai mare datorie către compania germană Voltavision, care e o companie mică de consultanţă în procese de testare şi pregătire pentru producţia bateriilor, inclusiv pentru laboratoare. Acea datorie e incredibil de mare, de 3,67 miliarde de euro, şi e absolut de neînţeles cum putea o companie mică de consultanţă să împrumute o asemenea sumă către divizia americană a Northvolt, sau ce servicii trebuia să-i ofere, pentru a se ajunge la o asemenea datorie.

Presa suedeză suspectează că în spatele acestui împrumut se află mai multe companii care au folosit Voltavision drept punte de redirecţionare. Dar faptul că anume divizia americană a ajuns cea îndatorată şi faţă de VW, şi faţă de Voltavision, indică absolut clar despre cesionări şi o împovărare intenţionată a structurii care e falimentată acum. Şi ambele companii riscă să nu-şi mai vadă niciodată banii, inclusiv VW, care închide fabrici şi taie salarii la muncitorii din Germania în contextul înc are 350 milioane de euro vor trebui trecuţi la pierderi irecuperabile, cel mai probabil.

Paradoxul că până şi banca de stat KFW din Germania, care a împrumutat Northvolt cu 700 milioane de euro, s-a pomenit acum cu o datorie greu de recuperat faţă de ea. Deci, cea mai mare parte a pierderilor diviziei americane îşi au originea în Germania, în timp ce divizia responsabilă de extinderea fabricii Ett din Suedia a rămas cu facturi neplătite faţă de o mulţime de companii suedeze.

Iar toată această structură a datoriilor, cooptată cu milioanele luate de managerii de top, par să aibă tot mai multe semne ale unei mari fraude. Iar asta ar fi unul din cele mai regretabile lucruri care i s-ar putea întâmpla industriei europene de baterii, or, asta va afecta iremediabil încredere în orice investiţii viitoare, poate în echipe conduse de oameni mai oneşti. Oficial, structurile principale ale Northvolt sunt încă operaţionale şi nu au intrat în insolvenţă. Dar după toate aceste descoperiri, e puţin probabil ca cineva să mai vrea să furnizeze produse sau servicii către Northvolt fără o plată în avans, şi e a fel de puţin probabil ca orice investitor să mai vrea să investească sute de milioane sau miliarde. Şi nici statul suedez sau UE n-o mai poate face, pentru că asta ar stârni blamarea publică a acestei idei. Mai poate exista o şansă doar dacă statul suedez sau UE preia efectiv fabricile în proprietate, pentru a le duce la bun sfârşit, încercând să vândă acţiunile ulterior, când compania va fi repusă pe picioare. Şi probabil asta ar fi cea mai raţională soluţie, pentru a nu casa pur şi simplu tot ce s-a construit şi livrat până acum şi a mai da o şansă ca poate un viitor proprietar mai onest să facă ceea ce au eşuat a face foştii şefi Northvolt.