(VIDEO) Elveţienii au arătat în detalii cum a funcţionat soluţia lor genială de reparaţie a autostrăzilor fără blocaje de trafic şi ambuteiaje

În primăvara acestui an, scriam despre o nouă soluţie genială inventată de elveţieni pentru reparaţia autostrăzilor fără a crea blocaje de trafic şi ambuteiaje. Era vorba de un pod de 257 metri lungime, care permite traficului să urce pe el şi să continue mişcarea pe autostradă pe două benzi, în timp ce sub acel mod utilajele şi muncitorii lucrează intens la reparaţia autostrăzii. Spuneam atunci că podul fusese implementat la procesul de reparare a autostrăzii A1 de lângă Zurich şi urma să servească acestui scop până spre toamnă, după care poate fi refolosit oricând pentru alte proiecte de reparaţii, întrucât el a fost inventat şi aparţine structurii de stat responsabilă de reparaţiile de drumuri din Elveţia, Astra. Ei bine, acum, după primul proiect de reparare a unei autostrăzi derulat cu succes cu acest pod, elveţienii au publicat un film detailat, arătând în detalii cum a funcţionat soluţia lor genială.

Necesitatea acestei soluţii a venit din pragmatismul economic al elveţienilor, care calculează întotdeauna preţul timpului consumat de oamenii care stau în ambuteiajele de autostrăzi. Se calculează numărul de oameni care stau neproductiv în maşini, se calculează timpul adiţional cauzat de lucrările de reparaţii şi se raportează la costul mediu al timpului pentru un elveţian.

Se ia în considerare şi faptul că acel timp poate fi dedicat muncii productive, dar şi faptul că odată ce un om petrece, spre exemplu, 45 minute în plus în ambuteiaje dimineaţa şi încă 45 seara, va avea 1,5 ore consumate din zi total neproductiv, eventual în detrimentul timpului petrecut cu apropiaţii sau timpului de odihnă, ceea ce-l va face mai obosit şi mai neproductiv în orele de muncă. De asta, până la inventarea acestui pod, elveţienii încercau să muncească în orele de noapte, şi într-o scurtă fereastră disponibilă în miezul zilei. Dar aceste ferestre de timp se reduceau efectiv la 4-5 ore, ceea ce făcea neproductivă deja munca angajaţilor ce muncesc la aceste reparaţii.

Noul pod, însă, rezolvă simultan o mulţime din aceste probleme. El permite deplasarea traficului pe aceleaşi două benzi dintr-o direcţie a autostrăzii, doar cu reducerea vitezei la 60 km pe durata sa şi un pic înainte de el, consumând doar câteva secunde în plus, eventual maxim 1-2 minute pentru fiecare şofer, datorate vitezei mai mici pe acel segment, dar nicidecum zeci de minute sau ore. Sub pod, muncitorii pot munci acum în ture depline şi neîntrerupte, întrucât nu încurcă traficului.

Mai mult ca atât, muncitorii sunt mult mai productivi pentru că muncesc la umbra formată de pod, nu expuşi direct la razele soarelui. Pe lângă asta, muncitorii contractaţi muncesc ziua în cea mai mare parte a lor, nu noaptea, iar astfel nu e nevoie de plata suplimentară a orelor târzii, ceea ce reduce din costurile lucrărilor. Proiectarea şi construcţia podului a costat 26 milioane de franci, însă doar prezenţa lui pe autostrada A1 în timpul lucrărilor a fost facturată cu 10,3 milioane de franci pentru compania care efectuează lucrările, compania economisind în final mai mult de la plata orelor suplimentare nocturne pentru muncitori. Încă 1-2 asemenea proiecte de reparaţii de autostrăzi şi agenţia de stat Astra va ieşi deja pe profit în urma investiţiilor efectuate în acest pod. Iar preţul timpul economisit luni la rând pentru toţi elveţienii care ar fi stat ore în ambuteiaje în fiecare zi e şi mai mare decât cifra investiţiei, deci podul e calificat deja ca un succes economic în contribuţia sa adusă societăţii elveţiene.

Foto: Aşa arată lucrările desfăşurate sub pod

Podul Astra oferă un spaţiu de 5,1 metri lăţime şi 3,1 metri înălţime pentru lucrul utilajelor şi muncitorilor sub el, pe o distanţă netă de peste 100 metri. El e format din segmente cu roţi la bază. La prima instalare, aceste segmente sunt transportate separat şi se unesc, iar apoi, pe măsura evoluţiei lucrărilor, întregul pod e ridicat de acele roţi la fiecare câteva nopţi şi e mutat mai departe, pe următorul segment de autostradă.

Asamblarea iniţială a podului are loc timp de două zile, segmentele fiind aduse de 47 de camioane. Segmentele motorizate folosesc propriul sistem hidraulic pentru a se ridica şi a ajunge pe carosabil, în timp ce segmentele nemotorizate sunt ridicate cu o macara.

Rampele sunt asamblate cu precizie milimetrică, ele având un sistem de senzori şi un soft care le aliniază, pentru ca maşinile şi camioanele care urcă şi coboară de pe pod să nu simtă disconfortul unor rosturi mari.

La fiecare câţiva metri de pod, există un segment motorizat, cu roţi, iar între aceste segmente se fixează alte trei fâşii de pod statice, care formează împreună un segment nemotorizat.

Fiecare asemenea segment motorizat are propriul sistem hidraulic cu suporturi masive, cu care se ridică deasupra remorcii iniţial, apoi le retrage şi se propulsează cu sistemul său de roţi, după care aceeaşi suporturi acţionate hidraulic vor servi drept piloni de susţine. Deci, fiecare asemenea segment e un modul practic autonom, care n-are nevoie nici de macara pentru a fi descărcat, nici de tractare pentru a fi asamblat în structura podului.

Datorită unor calcule exacte iniţiale şi a exersării procedurii întâi pe un poligon special, la prima instalare totul a funcţionat exact aşa cum a fost planificat în teorie. Şi a continuat să funcţioneze cu fiecare nouă deplasare pe următorul segment.

Cum zic elveţienii, există o diferenţă majoră dintre practică şi teorie doar dacă teoria n-a fost completă şi bine organizată. Dacă se organizează totul corect din start, atunci nu vei avea probleme.

Vezi mai jos şi video-ul publicat de elveţieni. Poţi activa subtitre cu traduceri automate în limba dorită din comenzile player-ului.